Czira Árpád: Călătorie în jurul lumii 1914-1916 (Satu Mare, 2007)
New Yorkul
A doua zi ne-am întâlnit din nou cu norvegianul pentru a-i preda jumătate din costul călătoriei, restul îi vom da la sosire, dacă vom ajunge la ţărm cu succes. în ziua următoare ne-am întâlnit la Clubul German cu stewardul I şi i-am povestit totul. A fost de acord cu totul şi a confirmat că a discutat cu norvegianul. A arătat că el a propus ascunderea noastră în cabina cu lenjerie şi pături. Apoi ne-am dus la consulat pentru a discuta şi cu viceconsulul şi a ridica suma rezervată pentru noi. A fost de acord cu planul călătoriei, dar ne-a avertizat să avem grijă şi să nu discutăm prea mult cu ceilalţi călători. în caz de nevoie să declarăm că suntem cetăţeni români, care dorim să ajungem acasă prin Suedia-Finlanda şi Rusia. Este un lucru uşor, deoarece Verzariu este român şi eu de asemenea vorbesc perfect limba română. Am stabilit că planul este bun şi ne-am luat rămas bun şi de la consul. Seara l-am întâlnit pe norvegian şi i-am achitat câte 100 dolari, sumă primită cu plăcere şi ne-am înţeles că a doua zi, seara, între orele 9 şi 10 vine după noi. Restul zilei l-am petrecut prin a ne lua rămas bun de la prieteni şi cunoştinţe, de la care nu reuşiserăm să o facem. Ultima zi nu am plecat de acasă, ci am început să scriu vederi în Peking, la Honolulu, la San Francisco. Fiecare a meritat câte o vedere ca să dovedesc că nu am uitat de ei. Atunci încă nu am ştiut că vor fi ultimele vederi expediate de mine. Cel mai greu a fost să-mi iau rămas bun de la cele două doamne. Am locuit la ele mai bine de două luni şi ne-am obişnuit unii cu alţii. Cu orice preţ au încercat să mă convingă să renunţ la plecare dar până la urmă au înţeles că este mai cinstit să merg acasă, deoarece nu de aceea am evadat ca să ajung în America. Ne-am îmbrăţişat şi ne-au curs lacrimile de parcă mi-ar fi fost mame. Am luat haina cumpărată în Honolulu pe braţ şi servieta mică cu obiectele cele mai necesare. Geamantanul a trebuit să-l las acolo, înţelegându-mă că îl vor trimite la terminarea războiului, sau chiar voi veni eu în America după el. Din păcate nici una din variante nu s-a realizat. 188
