Czira Árpád: Călătorie în jurul lumii 1914-1916 (Satu Mare, 2007)

New Yorkul

vom urca pe navă liniştiţi. Bagaje să nu aducem cu noi, doar ceea ce este strict necesar intr-o servietă, deoarece şi pachetele sunt controlate şi chiar dacă pe noi nu ne vor găsi la control bagajele vor fi confiscate ca fiind fără stăpân. Deşi era totul plauzibil totuşi am avut o îngrijorare deoarece privea problema foarte superficial şi uşuratic, parcă ar fi fost vorba de o excursie.

Nu am avut de ales şi am acceptat condiţiile puse sau renunţam la călătorie. In orice caz, ne vom mai întâlni cu stewardul şef şi vom discuta şi cu acesta problemele expuse de stewardul III.

Până acum este în regulă, deci vom ajunge pe navă, dar apoi ce se va întâmpla? Iar a dat din mână uşuratic. La clasa 3-a vor fi cel puţin 300 de călători, bărbaţi, femei şi copii, printre care veţi încăpea şi voi. Veţi primi o cabină bună, din care veţi putea ieşi când doriţi şi veţi intra când veţi avea poftă. Veţi fi numai doi. Este în regulă, dar ce se va întâmpla la control?, i-am pus următoarea întrebare. Control de bilete va fi desigur, dar el va fi pe navă şi ne va avertiza. Nu trebuie să ne ascundem, ci pe un coridor vom merge la cl. Il-a unde vom sta până la terminarea controlului. în prima zi nici marinarii nu cunosc încă pe toţi călătorii, şi nici călătorii nu se cunosc unul pe altul. Am acceptat şi acest plan. Dar ce se va întâmpla la controlul englez ?, am pus întrebarea următoare. Dar dacă englezii vor conduce nava într-un port englez pentru verificare?

Acest lucru este o treabă mai serioasă, de această dată nu a mai dat din mână uşuratic. A spus că pe navă este un ascunziş. A şi discutat cu primul steward. Este o magazie de lenjerie şi pături lângă cabinele de cl.I-a. Va aşeza aceste lucruri în aşa fel ca să ne putem ascunde şi noi acolo, chiar şi pentru mai multe zile. La clasa I controlul nu se face atât de sever ca la cl. Il-a şi a IlI-a precum şi în interiorul navei pentru a verifica dacă nu se transportă marfa de contrabandă. Avea experienţă în ascunderea pasagerilor clandestini şi modul în care a prezentat lucrurile ne-a convins. Mai trebuia să ne înţelegem şi asupra preţului transportului. I-am promis câte 200 dolari de persoană cu care a fost de acord. A mai rămas să ne convingem dacă a discutat şi cu stewardul I, iar în cazul în care nu, ne vom baza pe soarta noastră care şi până acuma ne-a ajutat.

187