Czira Árpád: Călătorie în jurul lumii 1914-1916 (Satu Mare, 2007)

New Orleans

NEW ORLEANS

Dimineaţa zburam cu trenul spre New Orleans. în compartiment am călătorit cu un domn mai în vârstă, corpolent, dar de o statură potrivită. O vreme a tăcut apoi m-a întrebat dacă ştiu engleza. Am răspuns afirmativ. De unde veniţi? I-am răspuns. Unde mergeţi? I-am răspuns că merg la New Orleans. Excelent şi eu mă duc acolo, deci vom călători împreună. Ce naţionalitate aveţi? continua cu întrebările. M-am săturat de interogatoriu şi i-am răspuns nervos că sunt maghiar. Cum aţi spus: maghiar, deci suntem compatrioţi, deoarece şi eu sunt maghiar exclamă. A fost bucuros de întâlnirea cu încă un maghiar şi m-a invitat la casa lui, lângă New Orleans, într-o colonie de maghiari, numită “Árpád-telep”. Acolo ungurii trăiesc destul de bine. Se ocupă cu cultivatul bumbacului şi fructelor. Se vor bucura mult dacă un tânăr ca mine va ajunge în cercul lor. Aţi putea să faceţi o partidă bună acolo. Şi eu am fost surprins de o asemenea întorsură a convorbirilor, dar nu 1- am oprit din vorbă până când nu a terminat singur. Am continuat să vorbim în limba maghiară şi i-am promis că voi încerca să-mi găsesc timp pentru a face o vizită la colonia maghiară.

Iată, concetăţenii mei nu au făcut de ruşine patria mamă, dar au trebuit să emigreze din moment ce nu aveau pământ unde să lucreze. După un timp am vrut să merg la vagonul restaurant pentru a lua masa. Observând, bătrânul m-a oprit şi m-a invitat să servesc din mâncarea lui. A luat un coşuleţ din care a scos o pâine albă, câmaţi de casă şi slănină, la vederea cărora îmi curgeau balele. Accept invitaţia, îi zisei domnului, deoarece mâncarea ce o are el este mai bună pentru stomacul ungurului decât stridia sau caviarul. Am început să mănânc din bunătăţile oferite de bătrân.

Am călătorit în compania lui vreo două zile, timp în care am discutat despre viaţa din America şi de acasă. în apropiere de New Orleans, pe o distanţă destul de lungă trenul mergea pe un dig, ridicat în zona de inundaţie a râului Mississipi. Râul era plin de crocodili care se apropiau până la terasamentul căii ferate. Am văzut pe unii călători că scoteau coltul şi trăgeau în câte un crocodil, la care şi eu am scos Browningul meu şi am şi nimerit unul sau doi crocodili.

172