Czira Árpád: Călătorie în jurul lumii 1914-1916 (Satu Mare, 2007)

San Francisco

deja imaginea feerică a Golden Gate-ului64 şi golful. Toţi eram pe puntea navei şi admiram panorama, culorile peisajului, vapoarele şi mulţimea de bărci.

în apropierea cheiului s-a ataşat de noi o barcă cu motor pe care se aflau oamenii autorităţii de emigrare.

“Wilhelmina” şi-a lăsat ancorele. Autorităţile au urcat pe navă. Mai întâi trebuia să trecem examenul medical, care a trecut repede. Apoi au urmat verificările pasagerilor, în ordinea în care erau trecuţi pe listă, trebuiau doar să prezinte biletele de călătorie şi totul era în regulă. Noi am rămas ultimii deoarece nu eram pe lista pasagerilor, dar am fost şi denunţaţi ca fiind pasageri clandestini. Am protestat şi am arătat biletele de călătorie chiar de cl. I la care parcă s-au mai înduplecat. Autorităţile aveau în mână o telegramă din care rezulta că de pe nava germană “Gayer” au evadat doi ofiţeri şi în mod politicos ne-au adus la cunoştinţă că trebuie să ne ducă la birou, unde vor hotărî asupra soartei noastre. Pe chei ne aşteptau prietenii, Ballay, Dr. Riese, doamna B., dar văzând că suntem conduşi în altă direcţie şi-au dat seama că suntem aproape arestaţi, întrucât nu am fost conduşi de personal de pază nu ni s-a părut atât de tragică situaţia şi speram că prietenii vor lua legătura cu Ambasada austro-ungară care va solicita eliberarea noastră. Pe drum ne-am înţeles că ne vom declara adevărata identitate şi cetăţenie deoarece altfel consulatul nu ne va putea ajuta. Vom ascunde doar calitatea noastră de prizonieri de război.

Ajunşi la oficiu am fost prezentaţi unui funcţionar mai în vârstă care ne-a pus întrebările, la care am prezentat “Passierschenurile” emise de consulatul austro-ungar din Peking. S-a uitat la ele dar nu i-a făcut plăcere aceste acte. Cum am ajuns în Honolulu? Cu vasul “China”, am răspuns. A mai stat pe gânduri după care a solicitat un dosar din biroul alăturat. S-a uitat îndelung la acele acte şi la fotografiile din dosar după care ne-a întrebat: “Nu sunteţi cumva de pe vasul german Gayer?” Nu, a fost răspunsul nostru. Deja ne-am dat seama că nu suntem reţinuţi pentru că suntem călători clandestini, deoarece încă în acea vreme pentru albi nu era nici o restricţie. Se plătea taxa de rigoare de intrare în stat şi trebuia să prezinţi

64 „Poarta de Aur” situată la intrarea în golful San Francisco. Aici s-a construit în anul 1931 celebrul pod suspendat.

160