Czira Árpád: Călătorie în jurul lumii 1914-1916 (Satu Mare, 2007)

Wa-hia-Wa

auzeam sunetul aumlui. Pe ei nu îi interesa războiul, sau poate că războiul s-a făcut pentru ei. Bogaţii, milionarii se distrau aici.

Verzariu era deja ca acasă. Am găsit un loc într-un separeu de unde se putea observa toată terasa şi admiram imaginea feerică. A fost cu adevărat insula zânelor. Am văzut o femeie tânără, cu părul negru, cu care aş fi dorit să dansez, dar apoi mi-am dat seama de situaţia mea. Eram un prizonier de război evadat şi trebuia să-mi păstrez secretul. Am pus mâna pe pahar şi i-am golit conţinutul minunat. Asta era voie să fac, restul nu, ca să nu fiu descoperit. Mi-am adus aminte de cuvintele domnului consul. Atenţie, atenţie mare, altfel nu veţi părăsi Honolulu niciodată. Am respectat cuvintele lui deoarece de discreţia mea depindea viitorul meu. După miezul nopţii am plecat acasă, cherchelit poate de băutură sau de cele văzute.

WA - HIA - WA

A cincea sau a şasea zi l-am rugat pe domnul consul să mă ducă şi pe mine la Wa-hia-wa. Deoarece şi el dorea să-i vadă pe Ballay şi Bokor mi-a satisfăcut această rugăminte. Cu un funcţionar de la consulat şi cu maşina lui am plecat din oraş la o fermă, care era la o distanţă de circa o jumătate de oră, proprietatea unui german care avea şi un hotel în care caza turiştii care ieşeau din oraş.

Drumul a fost frumos şi plăcut. Pe un drum asfaltat, în zona tropicală, aşa de repede am mers încât nici nu am observat trecerea timpului. Case mici, terenuri agricole cultivate în special cu trestie de zahăr şi ananas, oameni, animale, palmieri mici.

Chiar domnul Kruss ne-a primit, proprietarul fermei şi hotelului şi am fost prezentat de funcţionarul de la consulat. Acesta a zâmbit, probabil ştia de venirea mea. Funcţionarul s-a interesat de soarta domnilor Ballay şi Bokor, după care s-a şi întors cu maşina. Am rămas singur cu domnul Kruss, deoarece camarazii nu erau acasă. Domnul Kruss era un bărbat înalt, de vârstă medie, drept, prezenta trăsăturile unui om încercat în viaţă. Cu trăsăturile marcante, cu palmele de muncitor, se vedea pe el că şi în Orientul îndepărtat reprezintă naţiunea sa şi poartă grija concetăţenilor săi. M-a condus pe o verandă curată

142