Czira Árpád: Călătorie în jurul lumii 1914-1916 (Satu Mare, 2007)

Honolulu

jos să urcăm pe scara de frânghie şi să ne prezentăm la căpitanul vasului. Sfaturile lui au fost primite cu mult entuziasm. Dar ce va fi cu bagajele a întrebat Verzariu. Deoarece vasul va trebui să stea până seara în port vom avea timp să le luăm.

Nu ştiam ce să facem de bucurie şi l-am luat în braţe pe domnul Scholl, care ne-a ajutat aşa de mult şi de îndată am deschis ultima sticlă de brandy, ciocnind în sănătatea lui şi pentru apropiata eliberare.

Furtuna a încetat, geamul putea fi ţinut deschis toată ziua şi ne-a rămas să număram orele până la ziua cea mare.

Număram zilele, una, două, trei şi trăgeam câte o linie de cretă din nou. Ziua când deschideam geamul se simţea aerul proaspăt şi mireasma plăcută a bijuteriei Oceanului Pacific, nu ne puteam sătura de balsamul acestui aer. Japonia a fost părăsită cu trei săptămâni în urmă. Eram murdar, pielea ni s-a îngroşat de murdărie, barba ne-a crescut, dar inima ne bătea mai tare în speranţa ajungerii la libertate. în sfârşit a sosit şi ziua cea mare, vaporul a ancorat în portul Honolului aproape de chei.

HONOLULU

Am ajuns în ţara basmelor despre care am citit şi visat atât de mult. Strălucea în soare. Soarele puternic aproape că ma orbit. A trebuit să mă prind de bară pentru un minut când am ajuns la lumină din grota în care mă aflam. Faţa mi-a fost mângâiată de aeml cald cu mireasmă de flori. Am stat şi am cugetat. Ieri eram încă rob, azi sunt om liber. Totul părea de parcă aş fi visat şi nu ar fi adevărat. Zgomotul, strigătele oamenilor m-au trezit repede. Ochii au început să se obişnuiască cu lumina. Pe punte mişunau deja oamenii care îşi căutau de lucru. Se mişcau că într-un furnicar. Erau printre ei japonezi, chinezi, hawaeni, chiar şi portughezi. Am privit ca într-un bazar dar nu am avut timp să mă uit la ei prea mult. Stewardul m-a condus la scară şi văzând că sunt slăbit a coborât el primul în faţa mea pentru a mă prinde în cazul în care aş fi căzut, dar nu era cazul. Mi-am adunat toate puterile şi am ajuns pe chei cu bine. Am fost atât de fericit că din nou simt pământul sub picioarele mele. Mi-a venit să strig

132