Czira Árpád: Călătorie în jurul lumii 1914-1916 (Satu Mare, 2007)
În casa de opiu
frumos care cânta şi dansa la comandă iar la etajul II era pătura socială mai bogată. Aici parcă şi mirosurile erau mai elegante. Compartimentele de consumatori erau pline şi nu s-au simţit deranjaţi de prezenţa noastră, continuau să-şi umple pipele cu opiu, să le aprindă şi să fumeze. în mijlocul camerei pe un podium o cântăreaţă cânta, acompaniată de o chitară cu trei strune, nişte melodii melancolice. Cânta numai o persoană. Era îmbrăcată în rochie de mătase albă, decorată cu fire de aur şi argint, în păr având o floare de lotus, faţa rumenită, dinţii perfecţi albi, arăta cu adevărat ca o “floare de cireş”. Oaspeţii dacă au terminat cu umplutul pipei cu un material maro care anterior a fost preparat între degete prin frământare, se culcau pe bancă, au întins pipa spre un sfeşnic cu lumânare aprinsă, au încins pipa şi au început să tragă din ea. Au făcut două-trei inspiraţii din acest fum, fiind terminată prima fază. Pentru a ajunge sub efectul opiuluiau trebuia să consume 3-4 pipe, numai după aceasta opiul pătrundea în organism şi provoca somnul consumatorului. Cei pricepuţi afirmau că consumul de opiu oferă cu adevărat o plăcere, o delectare. Servitorii uită de mizeria lor, tânărul de dragostea neîmpărtăşită, comerciantul de datorii etc. şi în faţa lor se deschide o gradină cu flori, unde nu mai sunt necazuri. Oamenii se scaldă în raze solare şi sunt pătrunşi de mireasma florilor de cireş, piersici, migdale. Este mult mai tristă trezirea la realitate. Organismul pretinde o nouă doză. Muncitoml, comerciantul, funcţionarul dau şi ultimul bănuţ pentru a-şi cumpăra o doză nouă pentru a uita din nou de mizerie, supărare, griji sau cine ştie ce. Acest mod de viaţă duce până la urmă la degradarea sănătăţii, la îmbolnăviri şi chiar la moarte. Se afirmă despre consumatorii de opiu mai în vârstă că nici nu se mai trezesc, ci trec direct la “nirvana”. Am văzut suficient, nu am solicitat să fim serviţi şi noi cu opiu şi îmbogăţindu-ne cu noi experienţe am plecat acasă. XXX Aşteptam ziua plecării. Au trecut deja patru zile şi vapoml “China” tot nu a ancorat în port. în dimineaţa zilei următoare a sosit. Ne-am înţeles că Ballay şi Bokor se duc pe 121
