Czira Árpád: Călătorie în jurul lumii 1914-1916 (Satu Mare, 2007)
La consulat - Vizita în Oraş
Mi-am dat seama că are dreptate şi aşteptam mâncarea comandată. Au adus supa de cuib de rândunele. Era de fapt o supă de peşte. Lăstunul îşi face cuibul pe malul mării din peştişori şi pământ, amestecate cu sevă proprie şi din acest cuib se face supa. Dar fiindcă am comandat a trebuit să şi gust. Cu greu am mâncat vreo trei linguri de supă, după care am pus lingura pe masă. Ospătarul a sosit cu ouă de porumbel şi maioneză. Aveau un miros interesant dar am mâncat un ou, restul l-am lăsat pe farfurie. A sosit felul trei, friptura de raţă cu muguri de bambus şi un sos verde. Am mâncat friptura care era gustoasă, de asemenea şi din mugurii de bambus, dar sosul verde l-am lăsat pe farfurie, degeaba a fost verde, eu nu am văzut în acest verde speranţa ci senzaţia lipsei de speranţă. A urmat felul patru, pateul de fazan cu lapte de cocos. Nu-mi dau seama dacă era fazan sau iepure dar avea un miros penetrant, încât acea puţină cantitate pe care am pus-o pe pâine mi-a stat în gât. Mi-a fost de ajuns, nu m-am atins de ea. A sosit la sfârşit budinca de orez cu stafide. Aceasta se putea consuma dar parcă era mucegăită sau au pus un condiment necunoscut de mine. Am mâncat câteva furculiţe şi apoi am renunţat şi mi-am propus că niciodată nu o să mai vin în restaurant chinezesc. Şampania însă a fost bună, a înlocuit tot meniul şi mi-a astâmpărat şi stomacul. Am propus să mergem acasă dar Verzariu mi-a atras atenţia că trebuie să ascultăm şi cântecele unor cântăreţe. Eu inam opus şi au venit de îndată două fete având pe faţa rumenită o expresie copilărească şi în ochii negri o strălucire specifică. Bluza de mătase albă precum şi pantalonii erau plini de broderii frumoase. în părul pieptănat lins pe frunte aveau flori de lotus. Instrumentul muzical era un fel de vioară-ghitară cu mai multe strune. Şi-au ocupat locul şi una a început să cânte din chitară iar cealaltă a cântat, pe un ton care nu se prea putea numi cântat, o melodie melancolică. După ce au cântat le-am servit cu câte un pahar de şampanie pe care l-au consumat cu lăcomie, după care le-am dat câte un dolar mexican din argint, am achitat consumaţia şi după plecăciunile chelnerilor am plecat. Verzariu ar fi dorit să mergem şi la un teatru chinez în care şi rolurile femeilor sunt jucate de bărbaţi, dar nu am 119
