Czira Árpád: Călătorie în jurul lumii 1914-1916 (Satu Mare, 2007)
Întâlnire cu Pekingul
despre soarta căpitanului, de care multă vreme nu aflaseră nici 0 veste. Intr-o bună zi însă a sosit prin ambasadă o scrisoare din Honolulu din care au aflat că se află cu vasul său în port şi aşteaptă sfârşitul războiului. America, de care aparţineau insulele Hawai în acea vreme, era încă neutră. Aflând veşti bune despre capul familiei, soţul iubit, şi ei s-au liniştit şi priveau viitorul cu speranţă. în mine probabil au văzut şi soarta soţului care a fost nevoit să se refugieze şi cred că acestui lucru 1 se datora primirea mea călduroasă în familie. Lor le datorez şi o vizită de neuitat în cartierul tătarilor. Doamna Hellhof m-a dus şi la grădina zoologică. Era un loc frumos dar aveau foarte puţine animale. Pe mine m-a interesat mult deoarece aici am văzut prima dată cangur, care sprijinindu-se pe picioarele din spate făcea salturi de câte 4-5 metri. Am văzut cerbi, căprioară de apă, diferiţi urşi, maimuţe, fazan argintiu şi o salamandră uriaşă, dar nici nu se putea compara cu grădina zoologică de acasă. Apoi m-a dus la două turnuri uriaşe din piatră. Una se numea Cu-lo celălalt Ciu-lo. Aceste turnuri serveau ca turnuri de veghe ale oraşului. Cu-lo avea un gong foarte mare iar Ciulo un clopot mare. Din aceste turnuri se anunţa vremea rea sau incendiile. Scara care ducea la etaj era foarte îngustă şi abruptă dar şi neîngrijită, astfel trebuia să te fereşti să nu cazi în adâncuri, deoarece nu avea balustradă. De sus însă aveai o imagine copleşitoare a oraşului. O vedere de neuitat era spre pagode, temple, instituţii, parcuri, lacuri, oraşul interzis, clădirile ambasadelor etc. Cealaltă familie o putem numi familia X. Preparatele lor de ficat de gâscă, ficat de raţă, ficat de pui erau vestite. Dar era şi mai vestită tânăra doamnă. Ea era considerată cea mai frumoasă femeie din Peking. Este un idol, se afirma despre ea. Era deşteaptă dar deosebit de vanitoasă. Cu ocazia vizitelor aştepta de la admiratori să o cinstească ca pe o sfântă. Şi eu aş fi dorit să o cunosc dar îmi era ruşine să-l rog pe Mariasevici să mă introducă la ea. Mai târziu nici nu a trebuit să mă folosesc de acest mijloc. Probabil a aflat şi ea despre mine deoarece într-o zi am primit o invitaţie parfumată prin care afirma că doreşte să mă cunoască. Nici în gând nu-mi era să refuz o asemenea invitaţie de la cea mai frumoasă femeie din Peking. Cunoscând deja obiceiul am dat boy-ului doar o singură carte de vizită. Am intrat într-o clădire cu arhitectură chineză 102
