Virag, Cristian: Situl neolitic Halmeu - Vamă (Satu Mare, 2015)
Capitolul V. Corelaţii conologice şi culturale
sunt întâlnite vasele mari, oale, cupe cu picior, castroane pentru ceramica uzuală92. în punctele Bobald V şi VHP3, Janos Németi menţiona descoperirea în arătură a unor fragmente încadrate cronologic la nivel Tisa III. La Cămin, în punctul Staţia de Pompă94, în complexul Gr. 1/1983 dintr-un număr de 981 de fragmente ceramice descoperite, doar 13 bucăţi erau ornamentate prin pictare, pe fragmente ceramice semifine, cu motive ornamentale formate din linii groasemeandre sau paralele, realizate cu o substanţă neagră bituminoasă sau linii paralele de culoare albă, pe un fond de culoare roşiatică. Alte astfel de puncte sunt descoperite la Căpleni-Canton CFR95; Lângă cimitirul reformat96; Togul lui Röck97, Curtuiuşeni98 99, Ghenci", Pir100, Supuru de Jos101, Tăşnad, încadrate de autor într-un context cronologic Tisa II102. Numărul fragmentelor pictate este foarte mic, lipsind totodată şi ornamentele incizate, fiind predominant ornamentul plastic. Ornamente incizate apar la Cămin - Podul Crasnei şi Căpleni - Togul lui Rock, cu analogii la Peştera Devenţ, Vârşand - Viezurişte, Cenad, Beşenova, Parţa şi parţial Zăuan - Dâmbul Spânzuraţilor, Oradea - Salca II (niv. I) şi care par să aparţină unui orizont Tisa I. Pentru săpăturile de la Cărei - Cozard, Neţa Iercoşan103 subliniază formele de vase cu profil S (căni sau oale) decorate pe linia diametrului maxim cu apucătoare în formă de talpă care, după opinia colegilor maghiari, sunt specifice culturii Bicske Il-Sopot II104 din Transdanubia şi care contribuie la geneza culturii Lengyel, fiind considerate import în mediul culturii Tisa. Autorul încadrează descoperirile de la Cărei - Cozard în cele de tip Dumbrava-Suplac-Salca II-Seleuş, care reprezintă un facies cultural distinct în vestul Munţilor Apuseni, cu legături şi interferenţe cu Gorzsa, Herpály, Csőszhalom şi Tisa105. Autorul intuieşte bine analogiile fără a fi însă nevoie să se definească un facies cultural cum ar fi cel de tip Dumbrava-Suplac-Salca II-Seleuş. în acest sens menţionăm şi materialele de la Dumbrava - Medieşu Aurit106. Acestea au toate caracteristicile de forme, ornamente şi tehnologia fabricaţiei pentru a fi încadrate în fenomenele neoliticului târziu de tip Salca - Herpály107. Materialele de la Dumbrava - Medieşu Aurit au fost publicate ca fiind un fenomen aparte, grupul Dumbrava108, revenindu-se asupra lor în urma săpăturilor de la Oradea - Salca109. S. A. Luca redefineşte acest fenomen, renunţând la denumirea de Grupul Dumbrava, propunând termenul de cultura Salca-Herpály. Sub această denumire autorul defineşte descoperirile de la Zăuan - Dâmbul Spânzuraţilor, Suplac - Corău, Oradea - Salca, Giurtelecu Şimleului, Cărei - Cozard, Dumbrava - Medieşu Aurit, care îşi au bune analogii în aşezarea de la Berrettyóújfalu - Herpály. Pentru Ungaria, istoriografia maghiară a încercat din răsputeri să clarifice această problemă, soluţia fiind dată de noile cercetări exhaustive realizate de colegii maghiari. Prima monografie completă asupra culturii Tisa a fost publicată în 1972 de J. Korek, care oferă o 92 Németi 1986-1987a,p. 21. 93 Németi 1986-1987, p. 21-22; Németi 1999, p. 64-70. 94 Németi 1986-1987, p. 22-24, fig. 15-18; Németi 1999, p. 75-77. 95 Németi 1986-1987, p. 22-24. 96 Németi 1986-1987, p.24; Németi 1999, p.77-79; Iercoşan 1992-1993, p. 9-22. 97 Németi 1986-1987, p. 24; Iercoşan 1992-1993, p. 9. 98 Németi 1986-1987, p. 26. 99 Németi 1999, p. 70-72. 100 Németi 1986-1987, p. 27; Németi 1999, p. 70-72. 101 Németi 1986-1987, p. 27; Németi 1999, p. 70-72. 102 Németi 1986-1987a, p. 24-26. 103 Iercoşan 1997. 104 Kalicz/Makkay, 1972, p. 3-14. 105 Iercoşan 1997, p. 29-30. 106 Dumitraşcu/Luca 1991. 107 Luca 2001, p. 44. 108 Dumitraşcu/Luca 1991. 109 Luca 2001, p. 44. Cristian Virág 74
