Dulgău, Bujor: Sigiliile instituţiilor Sătmărene din secolele XVI-XIX (Satu Mare, 1997)
III. Evoluţia sigiliilor şi tiparelor sigilare aparţinâd instituţiilor sătmărene şi descrierea lor - A. Sigiliile comitatului Satu-Mare
88 Budapesta figurează şi două documente provenind din comitatul Satu Mare. Primul, din anul 1510, este validat „cu sigiliile dregătorilor comitatensi“39, fără nici o altă precizare. înclinăm să credem că este vorba de sigilii cu însemnele personale ale dregătorilor. Acest lucru ar însemna că actele emise în numele comitatului erau validate cu sigilii personale în paralel cu cele compuse, dacă ţinem seama că A. Szirmay fixează la 1468 apariţia acestora din urmă. Al doilea document, din anul 1512, este validat „cu sigiliile vicecomitelui comitatului Satu Mare şi ale soţilor“ (Gacsályi György Szatmárm. alisp. és társ)40. Aceşti „soţi“ sau „însoţitori“ nu puteau fi alţii decât juzii nobililor. La ora actuală cunoaştem încă foarte puţine lucruri privind introducerea tiparelor sigilare parţiale sau compuse în practica de cancelarie a comitatelor. Specialistul Kumorovitz L. Bemát afirmă că abia din secolul al XVI-lea comitatele vor avea peceţi proprii41, Gábor Gyula încadrează apariţia lor după Mohács (1526)42, iar Imre Szentpétery şi S. Jakó pun sub semnnul îndoielii modalitatea de validare a acelui, document din 1475, publicat de loan Mihály, lucru subliniat deja în rândurile de mai sus. Szirmay Antal, autorul unei preţioase monografii închinate comitatului Satu Mare, publicată în două volume, consultând arhiva comitatului în jurai anilor 1806-1807, indică anul 1468 ca an al apariţiei celor patru sigilii compuse, având următoarea repartiţie pe două rânduri: /CO-MIT/ TA-TUS/ / ZA-TH/ /M-AR/43. Neindicând sursa documentară, nu poate fi contrazis deocamdată. Dacă afirmaţia este veridică, atunci putem conchide că acesta ar fi primul exemplu cunoscut de validare cu sigilii compuse din Transilvania şi Partium. în comitatul Satu Mare această practică sigilară va fi în uz până în anul 1721, când va obţine stema şi sigiliul unic. Tagányi Károly, într-o lucrare de heraldică a Ungariei, publicată în 1880, prezintă o variantă inedită de sigilii compuse, aplicate pe un document din anul 1673, fiecare din cele patru tipare
