Dulgău, Bujor: Sigiliile instituţiilor Sătmărene din secolele XVI-XIX (Satu Mare, 1997)
II. Instituţiile politico-administrative şi ecleziastice sătmărene
53 Carol Robert conferă judelui comun al târgurilor Baia Mare şi Baia Sprie dreptul să defrişeze pădurea situată între aceste două localităţi şi întemeierea unor sate24. Puţin mai târziu, în 1347, diploma regelui Ludovic I menţionează târgurile Baia Mare şi Baia Săsar ca având jude comun, pentru ca privilegiile ulterioare din 1376 şi 1393 să consemneze din nou faptul că Baia Mare şi Baia Sprie erau unificate din punct de vedere administrativ25. Potrivit acestor privilegii locuitorii îşi puteau alege judele, care îşi exercita atnbuţiumle timp de un an cu începere de la Bobotează, preotul, şi să organizeze anual un târg pe durata da 15 zile, asemenea oraşului Caşovia26. în evul mediu Baia Mare s-a afirmat, în primul rând, ca unul din cele mai importante centre miniere şi al meşterilor argintari şi aurari din Transilvania. în epoca principatului minele şi monetăria vor trece de sub autoritatea regilor Ungariei sub cea a principilor ardeleni până la sfârşitul secolului al XVII-lea, când oraşul va fi înclus în Partium27. Anterior anului 1669 Baia Mare figura deja ca oraş liber regesc28. La nivelul secolului al XVI-lea administraţia era condusă de magistratul orăşenesc alcătuit din judele primar şi 14 juraţi (juraţi cives). în anul 1658 magistratul se compunea dintr-un jude primar, doi proconsuli şi 10 consuli, asistaţi de 60 de juraţi aleşi (juratorium plebearum), respectiv câte 12 de fiecare din cele cinci sectoare ale oraşului. Hotărârile adoptate erau consemnate în protocoalele redactate de către notar. Cel mai vechi protocol al oraşului datează din anul 156029. în linii mari această formă de organizare se va menţine până în anul 1886, când prin efectul Legii nr. XXII Baia Mare va deveni oraş cu consiliu30. în cele mai vechi documente, începând cu anul 1329, oraşul Baia Sprie este amintit sub denumirea „Medius Mons“ sau „Civitas de Medio Montes“, iar din 1390 sub formă „Civitas Felsewbania“. Potrivit ierarhiei localităţilor medievale, după jurisdicţia pe care o aveau, Baia Sprie a evoluat, în baza privilegiilor cu care a fost înzestrată, de la statutul de oraş minier
