Dulgău, Bujor: Sigiliile instituţiilor Sătmărene din secolele XVI-XIX (Satu Mare, 1997)

II. Instituţiile politico-administrative şi ecleziastice sătmărene

H. INSTITUŢIILE POLITICO-ADMINISTRATIVE ŞI ECLEZIASTICE SĂTMĂRENE

în rândurile de mai jos încercăm o foarte succintă prezentare a principalelor instituţii politico-administrative şi ecleziastice sătmărene din secolele XVI-XIX, a dregătorilor în calitate de emitenţi de acte şi aspectelor specifice ale organizării cancelariilor instituţionale.

1. ISTORICUL INSTITUŢIILOR

Comitatul nobiliar Satu Mare, instituţie politico-administrativă a cârmuirii autonome a nobililor, poate fi considerat pe deplin constituit, sub aspect organizatoric şi al atributelor definitorii, în cursul secolului al XVI-lea, avându-şi geneza în fostul comitat regal atestat de izvoarele scrise încă de la finele veacului al XH-lea1. Din punct de vedere administrativ-teritonal, până la revoluţia din 1848, va cunoaşte la modul constant aceeaşi împărţire în patru plăşi: Nir, Crasna, Someş şi Baia Mare. întrucât nu făcea parte dintre comitatele de sub jurisdicţia Gubemiului Transilvaniei, aici nu se vor aplica măsurile de reorganizare administrativ teritorială promovate sub Iosif al II-lea. După revoluţie, potrivit ordinului Ministerului de Interne din 13 septembrie 1850, când teritoriul Ungariei a fost împărţit în cinci districte administrative, comitatul Satu Mare va fi înglobat districtului Oradea, împreună cu comitatele Arad, Cenad, Békés,