Dulgău, Bujor: Sigiliile instituţiilor Sătmărene din secolele XVI-XIX (Satu Mare, 1997)
I. Cercetări privind sigiliile instituţiilor locale dim sec. XVI - mijlocul sec. XIX
32 comitat Satu Mare, 50 dintre ele aparţinând localităţilor rurale aflate astăzi pe teritoriul Ungariei. Fiecare prezentare este însoţită de un desen al câmpului sigilar. Aceste sigilii au fost depistate de pe documentele păstrate în Arhivele judeţului Szabolcs-Szatmâr şi Muzeul „Jósa András“ din Nyíregyháza. Chiar dacă nu de fiecare dată sunt prezentate cele mai vechi sigilii ale unor sate, contribuţia se înscrie ca remarcabilă, permiţînd şi constatarea unei similitudini perfecte în privinţa simbolurilor utilizate de localităţile rurale ale celor trei comitate învecinate. în partea finală a lucrării sunt reproduse sigiliile comitatului Satu Mare din anii 1722 şi 1835, primul cu legenda în limba latină, al doilea cu legenda în limba maghiară, precum şi stema color a comitatului concedată de împăratul Carol al Vl-lea în 1721167. Cel care s-a preocupat mai îndeaproape de sigiliile instituţiilor politico-adiministrative sătmărene este arhivistul K. Oszóczki din Baia Mare. Rod al investigaţiilor întreprinse în fondurile documentare păstrate de F.A.S. Maramureş publică, în 1982, studiul Sigilii folosite de autorităţile administrative comitatense şi oraşele de pe teritoriul fostului comitat Satu Mare (sec.XIV-XVIII)168. Rezumându-se doar la aceste izvoare locale de documentare, sigur că unele constatări şi concluzii ale autorului sunt susceptibile de îmbunătăţiri. în plus, în ceea ce priveşte descrierea sigiliului unic al comitatului s-au strecurat unele inexactităţi şi omisiuni. Nu există sigiliu având gravat în legendă anul MDCCXXI. O chestiune neclarificată rămâne şi aceea a sigiliilor fragmentate, mai exact a repartiţiei literelor din cele patru tipare păstrate de juzii nobililor. Literele gravate în al doilea tipar sub forma TAT-TVS170 nu apar decât la finele veacului al XVII-lea. în prezentarea vechilor sigilii ale oraşului Baia Sprie este omisă varianta confecţionată în 1464171. Dincolo de aceste inerente scăpări, de altfel autorul nici nu şi-a propus o analiză sigilografică profundă, după cum mărturiseşte, studiul se înscrie ca o primă încercare de abordare mai in extenso a evoluţiei sigiliilor
