Dulgău, Bujor: Sigiliile instituţiilor Sătmărene din secolele XVI-XIX (Satu Mare, 1997)
III. Evoluţia sigiliilor şi tiparelor sigilare aparţinâd instituţiilor sătmărene şi descrierea lor - B. Sigiliile oraşelor şi târgurilor sătmărene
115 baza muntelui, în gura unei galerii este înfăţişat un miner cu ciocan şi târnăcop, iar în stânga intrării în galerie un lucrător cu o sapă. Se cunosc, până în prezent, doar două documente validate cu acest tipar, unul datat 29 ianuarie 1408, celălalt 31 ianuarie 1480, autentificarea făcându-se conform formularului protocolar de încheiere, „cum sigillo nostrae civitatis maiori“55. Era uzitat, în schimb, un sigiliu mai mic, confecţionat pe la 1360, cu diametrul de 42 mm., şi legenda: SIG/ILLVM/ MINUS CIVITATIS DE RIVULO DOMINARUM56. Tiparul sigililar mare a fost ascuns prin 1565, împreună cu alte bijuterii şi valori furate ale oraşului, fiind redescoperit abia în anul 1904 într-o vie57. Un nou tipar sigilar este confecţionat în anul 1483, probabil ca urmare a privilegiului acordat în 1481 de către regele Matei Corvin, incizat tot într-o plăcuţă de argint cu diametrul de 32 mm. In raport cu tiparele din secolul precedent, compoziţia din emblemă prezintă de această dată unele modificări, în sensul că apar trei lucrători, unul în galerie, ceilalţi doi în părţile laterale ale muntelui stilizat. Legenda: S/IGILLUM RIVULI DOMINARUM 1483 a fost gravată tot cu caractere gotice. Acest sigiliu apare pe documentele oraşului Baia Mare până în anul 166858, după care intră în uz un alt tipar, având legenda: SIGILLUM CIVITATIS RIVULI DOMINARUM 59. După o existenţă efemeră, se va reveni la modelul de sigiliu din 1483, utilizat până aproape de mijlocul secolului al XIX -lea60. O astfel de variantă întâlnim aplicată pe o scrisoare de mărturie privind un împrumut bănesc de 80 fl.renani, purtând data de 25 aprilie 180061. Este un sigiliu rotund, cu diametrul de 36 mm., destul de deteriorat din păcate, lucru ce nu permite a ne pronunţa dacă Sf. Ştefan, protectorul oraşului, apare sau nu în emblemă. înclinăm, totuşi, să credem că el dispare, vârful muntelui fiind străjuit de trei copaci, amplasaţi pe locul unde fusese gravat anterior chipul regelui. Cu începere din anul 1845 au fost confecţionate tipare noi