Dulgău, Bujor: Sigiliile instituţiilor Sătmărene din secolele XVI-XIX (Satu Mare, 1997)
III. Evoluţia sigiliilor şi tiparelor sigilare aparţinâd instituţiilor sătmărene şi descrierea lor - B. Sigiliile oraşelor şi târgurilor sătmărene
112 Modificări pot fi constatate doar în privinţa legendei şi a dimensiunii sigiliilor. Diploma împăratului Ferdinand I din 1 decembrie 184247 confirmă vechiul sigiliu public şi autentic al oraşului liber regesc Satu Mare şi, totodată, dispune înlocuirea inscripţiei latineşti cu cea maghiară. Prima filă a diplomei o constituie reproducerea color a noului sigiliu, executată de pictorul Curţii de la Viena, (Noştri Diplomatis pictoris). Textul noii legende: SZABAD KIRÁLYI SZATMÁR-NÉMETI VÁROS PECSÉTJE 1842. în privinţa compoziţiei, două ar fi modificările esenţiale în raport cu stema fixată în 1721: palmierii sunt redaţi acum în forma naturală, cu coroana rotunjită, iar cei doi ostaşi au armura completă şi casca cu viziera deschisă. Noul tipar sigilar, confecţionat în 1843, menţine însă palmierii cu coroana conică. Sigiliile sunt tot de tipul timbrat, diametrul are 40 mm., iar legenda diferă de cea fixată prin diploma din 1842: SZATHMÁR NÉMETI SZ/ABAD/ K/IRÁLYI / VÁR/OS / PETSÉTJE 184348. Imediat după revoluţia de la 1848 vom întâlni pe actele oraşului semne noi de validare. Sunt sigilii ovale, 28 x 32 mm, aparţinând oficiului primarului şi oficiului judelui primar. Pe un document din 20 iunie din 1850 găsim aplicate ambele sigilii (cosigilat), cu următoarele legende: SZ/ABAD/:K/IRÁLYI/: SZATMÁRNÉMETI VÁROSA POLGÁRMES/TERI/: HIVA/TAL/: PET/SÉTJE/, cu acvila bicefală încoronată în emblemă, respectiv: SZ/ABAD/: K/IRÁLYI/ SZATMÁR: N/ÉMETI: VÁR/OS/: BIR/ÓI/: H/IVATAL/ PETS/ÉTJE/: 1848, cu stema oraşului în emblemă49. Ultima variantă a sigiliului orăşenesc la care ne referim a fost confecţionată în anul 1859. Este un sigiliu rotund, timbrat, cu diametrul de 40 mm şi legenda: SZATMÁR NÉMETI SZ/ABAD/ K/IRÁLYI/ VÁR/OS/ PECSÉTJE 185950. Compoziţia dm emblemă este identică cu variantele anterioare, exceptând poziţia leului din poarta cetăţii, care este reprezentat stând în picioare, în
