Dulgău, Bujor: Sigiliile instituţiilor Sătmărene din secolele XVI-XIX (Satu Mare, 1997)
III. Evoluţia sigiliilor şi tiparelor sigilare aparţinâd instituţiilor sătmărene şi descrierea lor - A. Sigiliile comitatului Satu-Mare
97 1850, emis la Carei, vom întâlni un sigiliu oval, având dimensiunile 23/31 mm., cu legenda: CS/ÁSZÁR/: K/IRÁLYI/: T/ELJ/: H/ATALMU/: BIZTOS ÉS SZATMÁR MEGYE ELNÖKE (Comisar plenipotenţiar cezaro-crăiesc şi preşedintele comitatului Satu Mare). Emblema sigiliului cuprinde acvila imperială bicefală încoronată. Documentul poartă semnătura lui Kende (Zsigmond n.n), preşedinte şi guvernator, comisar cezaro-crăiesc (elnök és kormányzó, Cs.és kir. Biztos)82. La 8/20 octombrie 1860 împăratul Franz Joseph I promulgă actul organic cunoscut sub denumirea „Diploma din octombrie“, care pune capăt regimului absolutist şi deschide o etapă de guvernare constituţională, aşa zisul „regim liberal“ dintre 1860-1867. în acest context sunt restabilite vechile teritorii şi autonomii ale comitatelor. în consecinţă, comitatul Satu Mare îşi confecţionează un nou sigiliu, cu aceeaşi emblemă şi diametrul de 60 mm., având legenda: SZATMÁR VÁRMEGYE PETSÉTJE MDCCCLXI83. Acest sigiliu va fi în uz până în februarie 1867, când se încheie acordul de constituire a statului dualist austro-ungar, în cadrul căruia Transilvania rămâne încorporată Ungariei, anulându-i-se autonomia.
