Popp, Aurel: La capătul unei vieţi… fragmente de jurnal şi alte scrieri (Satu Mare, 1999)
Ecourile
La capătul unei vieţi... 95 cel mai mult în condiţiile de astăzi, mai cu seamă în privinţa situaţiei artei şi artiştilor din Ardeal şi Banat, şi cu toate acestea desfăşurarea congresului a depins de indolenţa artiştilor români. Ei nu văd şi nu simt, că suntem datori nu numai faţă de noi, dar şi faţă de poporul nostru ? întâmplător chiar atunci, fusese arestat la Baia Mare viceprimarul, din cauza unei delapidări de cca. un milion si jumătate, când noi artiştii, mai puţini români, şi mai mulţi din minorităţi: ne frământam pentru situaţia noastră economică dezastruoasă (de plâns)... Oraşul Baia Mare de ani de zile nu are acoperire de a sprijini arta. Artiştii din Ardeal şi Banat îşi strigă în gura mare mizeria în care trăiesc, iar viceprimarul băimărean delapidează un milion şi jumătate din avutul obştesc... Iată, dragii mei fraţi români, colegi, aceasta este indolenţa care m-a făcut să-mi amintesc de congresul lui Valéry, de sport, de toate necazurile noastre în care ne ducem zilele, şi ni se distruge cultura, arta noastră plastică. Pe noi nu ne interesează altceva decât propria soartă. Noi, artiştii români mai cunoscuţi, cuiburile, micile noastre salarii de profesor, ici-colo câte o mică comandă, şi astfel credem că am făcut totul pentru noi, pentru cultura noastră... Tinerii, Dumnezeule, ce se poate aştepta de la tineri, când în orice s-ar afla, doresc să se autoliciteze. Aşa s-a întâmplat şi aici, dar nu are importanţă, nu merită nici măcar un comentariu , suntem răspunzători de cele întâmplate şi trebuie s-o recunoaştem. Exagerările de astăzi au existat şi în trecut. Un lucru este cert, dacă ar fi fost prezenţi artiştii români mai vârstnici, nu s-ar fi întâmplat nici atât. Ei sunt răspunzători de cele întâmplate, în schimb artiştii din rândul minorităţilor trebuie să recunoască la rândul lor, că cele întâmplate nu pot fi cauza neparticipării lor la acest congres80. Ceea ce am hotărât noi artiştii ardeleni şi bănăţeni la congresul băimărean, poate rămânea doar o dorinţă ! Trebuie să ne trezim odată din trândăveală, să ni se trezească conştiinţa când este vorba de destinul nostru, de cultura noastră ! Chiar de aceea, repet din nou şi din nou chemarea către toţi artiştii plastici din Ardeal şi Banat, să ni se alăture în revendicările noastre de a ne conduce destinele 80 Constatarea lui Aurel Popp în ceeea ce priveşte absenţa si dezinteresul artiştilor români „ mai vârstnici ” - cum remarcă artistul îl demoralizează
