Popp, Aurel: La capătul unei vieţi… fragmente de jurnal şi alte scrieri (Satu Mare, 1999)
De ce nu a manifestat muncitorimea pentru eşedinţa judeţului
La capătul unei vieţi... 81 Ştire din cotidianul SZAMOS : Muncitorimea nu doreşte să participe Ia acţiunea reşedinţei de judeţ. SZAMOS notează că primarul Ferenţiu Augustin, a convocat pentru joi dimineaţa la o consfătuire toate organizaţiile locale, conducerile corporaţiilor, cu scopul de a discuta deplasarea unei delegaţii la primul ministru. La consfătuire s-a discutat şi întocmirea listei cu numele delegaţilor din Halmeu. Au fost puse în discuţie pe rând toate organizaţiile şi delegaţiile în parte. Surpriza a fost mare atunci când, primarul a anunţat că şi muncitorimea să fie reprezentată în această delegaţie, iar pictorul Aurel Popp a vorbit firesc în numele muncitorimii: Muncitorimea nu pleacă. A trecut sezonul cireşelor. Asta înseamnă că muncitorimea locală nu doreşte să mănânce cireşe cu "domnii" din aceaşi tavă, nici atunci când este vorba de o cauză atât de importantă, ce atinge fiecare cetăţean al oraşului, şi anume reşedinţa de judeţ. Răspunsul a surprins cu atât mai mult pe cei prezenţi cu cât aceasta nu era o luptă politică sau economică, ci ne atingea pe noi toţi, atât muncitorii cât şi "domnii". Atât negustorii şi angajaţii lor, industriaşii şi angajaţii lor, aveau interesul de a nuşi pierde piaţa de desfacere, cât şi Jelűnek Ede, căruia să-i meargă bine tipografia. Deoarece mutarea birourilor îl atinge şi pe acesta. După refuzul lui Aurel Popp nu s-a mai pus problema posibilităţii de participare a muncitorimii în această luptă a cetăţenilor. Iată că şi în viaţa noastră factorul cel mai important este obiceiul. Mascat ne conduce gândurile, el defineşte totul în viaţa pe care o trăim. El este puntea pe care trecem imensa prăpastie socială. Chiar de aceea se spune că " societatea este minunea permanentă a lumii. " * Citez toate acestea pentru că cineva, anonim, cu reavoinţă şi inimă rea, în numărul IX din data de 26 al ziarului "Szamos", prezintă apostrofarea mea din timpul consfătuirii, ca o acţiune îndreptată împotriva intereselor oraşului nostru, în numele unei întregi clase sociale. experienţele sale, fie de natură politică. Ţinând seama de condiţia sa socială, se poate înţelege simpatia sa faţă de comunişti, dar convingerile sale rămân pe mai departe fidele ideologiei social-democrate, cu caracteristici romantice chiar, de unde îşi trage seva caracterul său nonconformist
