Popp, Aurel: La capătul unei vieţi… fragmente de jurnal şi alte scrieri (Satu Mare, 1999)
Revolutia curuţilor in oraşul Lobonţilor
La capătul unei vieţi... 61 Cluny, unde este o linişte, o linişte adâncă. Stau la umbra bătrânelor ziduri. Acolo, departe, văd Someşul, iar lângă el o căsuţă cu familia mea. Sunt cu ei. Micul cuib este cald. Micuţii mei îşi întind mâinile după cadourile ieftine cumpărate de mama lor. Le simt bucuria şi astfel, încet şi sufletul meu se încălzeşte. Ninsoarea îmi acoperă haina, şi încet nu numai sufletul dar şi exteriorul îmi devine alb imaculat... Nu am în mine nimic rău, nimic murdar. Sufletul meu, domic de bine şi frumos s-a liniştit, trupul mi s-a împrospătat de frigul domol al nopţii. S-a echilibrat în mine durerea, s-a liniştit sentimentul depresiv al singurătăţii [...] Răsună cântecul. Aleluia46. Revoluţia curuţilor in oraşul lobonţilor47 In noiembrie 1915 am ajuns pe frontul italian. Băteau vânturi reci printre stâncile munţilor Carstici (Karst). In zăpada până la genunchi şi într-un frig năprasnic se făceau aplicaţiile de noapte, iar eu, veşnicul revoltat, la încolonarea de dimineaţă, nu o dată îmi trâmbiţam în gura mare, nemulţumirile, în faţa camarazilor mei de 17 ani. Ningea deja în decembrie, când după câteva săptămâni de exerciţii de front, compania noastră de infanterie a fost repartizată regimentului 3 de honvezi din Debreţin. In ianuarie 1916 am ajuns şi noi pe linia frontului unde în decurs de două săptămâni, în compania mea, abia rămăseseră câţiva dintre cei de 17 ani. Aceasta fusese o gustare groaznică din ororile războiului... în timpul ploilor de primăvară, adăposturile de pe linia frontului, aflate în scobiturile făcute în stâncă, se umpleau de apa de ploaie, iar sanitarii bosniaci de pe linia frontului aduceau vestea, că cei din adăposturi îngheţau în zilele senine cu soare!... Aceşti oameni plini de argilă , asemenea Golemului din poveste, înmuiaţi în argila galbenă, arătau ca şi când demult sufletul lor ar fi zburat din ei...Niciodată nu pot să uit aceste mormane groaznice de noroi... 46 Manuscris aflat la Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale, Satu Mare n Lobonţ, denumire utilizată pentru soldaţii din armata habsburgică
