Popp, Aurel: La capătul unei vieţi… fragmente de jurnal şi alte scrieri (Satu Mare, 1999)
48 Aurel Popp In octombrie 1911, într-o după amiază însorită, am pornit spre Paris. Intenţia mi-a fost să mă opresc la Budapesta, să-mi caut foştii profesori, să le cer sfatul, dar acest plan - din păcate - nu mi-a reuşit. La Cărei privind în vagonul restaurant, l-am văzut pe Ady Endre stând în faţă cu o sticlă de vin. Firesc, m-am aşezat lângă el, am început să discutăm şi fiecare îşi spunea ale lui. Nu i-am pomenit nimic despre ţelul călătoriei mele, iar el a început să-l ocărască pe groful Zichy, ministrul culturii de atunci, care nici în ruptul capului nu voia să-l numească pe fratele său Lajos, la gimnaziul Wesselényi din Zalău, sau la vreun gimnaziu din Budapesta. Ne plângeam unul altuia, la început pe un ton mai liniştit, iar apoi, cum se goleau mai des flacoanele cu gât de argint, aşa şi noi aveam un ton mai ridicat, încât la Blidari (Kőbánya n.t.) , am ajuns să ne permitem să înjurăm guvernul. Pe tot drumul o singură dată m-am aşezat pe locul meu din compartiment, pentru a verifica siguranţa bagajelor, că de altfel am băut încontinuu, ca acei care sunt foarte trişti. Printre altele când am amintit de scopul călătoriei mele la Paris, dintr-o dată Endre a început să povestească cu capul ameţit de lucruri de care la Paris n-am auzit şi n-am văzut niciodată.. Dar vinul fusese excepţional şi când trebuia să ne îngrijim de coborâre, ne-am înţeles că a doua zi să-l caut la Hotelul Budapesta (Budapesti Szálló) şi în a treia zi, să călătorim împreună la München, dearece el se pregătea să meargă pentru tratament la o staţiune balneară de lângă München. In ultimnele minute când trenul trecea deja prin faţa depozitelor Gării de Apus ( Nyugatipályaudvar), atunci Endre a amintit doar în treacăt, că în gară îl aşteapta Csinszka33 şi mătuşa. Ei, mă gândeam, frumoasă va fi prima înfăţişare ... şi cum de altfel se întâmplă în cazul băutorilor, fulgerător m-am gândit cum să mă scap de această întâlnire nu prea plăcută. Atât Endre cât şi eu, eram într-o stare jalnică. Repede am fugit după bagaje, apoi înapoi în vagonul restaurant şi când trenul s-a oprit, ne-am strâns mâinile, iar apoi ca pe un bagaj l-am dat jos pe uşa din stânga a vagonului, ştergând-o repede să nu mă vadă Csinszka, încă mai auzeam chemările lui Endre, dar mergeam cât puteam, străduindumă să trec cât mai repede de zona periculoasă. Cu această ocazie am văzut-o pe Csinszka, neavând ocazia s-o mai reîntâlnesc niciodată, aşa că nu mi-am putut spăla nicicând ruşinea pe care soarta mi-a hărăzit-o la începutul drumului meu spre Paris... 33 Csinszka , nume dat de poetul Ady Endre soţiei sale, Boncza Berta
