Popp, Aurel: La capătul unei vieţi… fragmente de jurnal şi alte scrieri (Satu Mare, 1999)
La capătul unei vieţi... 45 1907, la 3o august am împlinit 28 de ani. Din 3 aprilie 1907 datează numirea mea de profesor plin, la gimnaziul din Satu Mare. De la această dată până la 1 august 1914, când mi s-a înmânat chemarea în primul război mondial, doi ani şcolari am petrecut în străinătate şi anume 1911/12 şi 1912/13. în perioada profesoratului meu de la şcoala generală, am organizat, înfiinţat (cu contribuţia financiară a oraşului Satu Mare şi cu ajutorul profesorilor de desen din localitate), şi am pornit un curs de arte plastice şi artizanat, dintre elevii căruia, unii cu talente remarcabile şi-au ales cariera artistică. Unul dintre elevii noştri cei mai talentaţi era Tatz Kálmán, care mai târziu ca prizonier la mşi, a ajuns în China, şi în drum spre casă a murit de ftizie intr-un spital din Sanghai. Se presupune că acolo i-a rămas soţia şi cei trei copii, orfani. Fratele său mai mare, László, a pornit personal să-i găsească familia, dar a dispărut şi el. In data de 10 noiembrie 1907, m-am căsătorit. Soţia mea era învăţătoare în comuna Vetiş, la 12 km de Satu Mare, iar eu, din Satu Mare mergeam la Vetiş, de-a lungul digului Someşului, în fiecare zi, iama - vara, când pe jos, frământând noroiul, când cu bicicleta, exersând echilibristica ca un gimnazist pe trapez. Deşi obosit nespus, după munca unei zile, fluierând mă grăbeam la dig, şi ce conta dacă, după o zi ploioasă mă mai răstumam de pe digul al naibii de abrupt ! Chiar şi la naşterea primului nostru copil, soţia mai preda la Vetiş. In acea vreme Satu Mare avea un inspector deosebit de răutăcios, de care am scăpat oraşul numai în 1919, când eram membru al Directoratului, deputat cu probleme de învăţământ şi cultură, de i-am dat papucii. Doar după doi ani soţia a fost mutată la Satu Mare. Până atunci multe tablouri am mai pictat pe digul dinspre Vetiş al Someşului , cu care mereu am avut succes la expoziţiile fie de la Galeria de Artă (Műcsarnok)31, fie la Salonul Oficial (Nemzeti Szalon)32. 31 Műcsarnok (Galeria de artă) , sală de expoziţii la Budapesta. Iniţial fusese proprietatea Societăţii Artiştilor Plastici. Din anul 1896 se mută din vechiul sediu, într-o altă clădire fiind şi astăzi este locul de expunere a artiştilor plastici maghiari contemporani, precum şi a altor expoziţii naţionale sau internaţionale de amploare 32 Nemzeti Szalon , (Salonul Oficial) - asociaţie artistică înfiinţată în anul 1894 ca o reacţie a unor artişti nemulţumiţi de politica oficială de expoziţii. In anul 1907 îşi construiesc o sală de expoziţii a cărui director este colecţionarul si scriitorul de artă Ernst Lajos
