Popp, Aurel: La capătul unei vieţi… fragmente de jurnal şi alte scrieri (Satu Mare, 1999)
La capătul unei vieţi... 37 Znaimul mi s-a părut un loc ciudat. De-a lungul drumurilor sale naţionale erau sădiţi meri, dar pe ogoare nu se cultivau decât castraveţi. Castraveţi ! îmi plăcea salata de castraveţi , fie cu oţet, fie muraţi în borcan la soare, sau chiar ca sos, dar ca aceşti oameni să producă atâţia castraveţi , era totuşi cam mult... In gară mi-au atras deja atenţia imensele butoaie pe care le încărcau în trenuri, lungi-lungi şi în care după cum am aflat mai târziu - se găseau castraveţi. Castraveţi şi iar castraveţi, pe câmp, în oraş, în grădini , în toate părţile numai castraveţi, castraveţi... Când în timpul aplicaţiilor trebuia să trecem în fugă prin vreo comună şi ne puteam opri pentm odihnă numai la capătul celui de-al treilea sat, sacii de campanie ai soldaţilor erau plini de castraveţi. în acest ţinut se experimenta cultivarea a nu ştiu câte soiuri de castraveţi, mărunţi, uriaşi, galbeni şi altele, Dumnezeu ştie câte feluri. Am şi mâncat la castraveţi, ca şi porcii dovlecii, iar rezultatul era diferit, după natura stomacului fiecăruia. Acolo învăţaseră flăcăii moţi să mănânce castraveţi aşa simplu, numai săraţi. Dar şi asta a avut consecinţe, pentru ca stomacul lor obişnuit cu mămăliga, nu a putut nici cum să digere castraveţii. Această luptă simbolică avea urmări pline de umor, ea putea fi câştigată şi fără puşcă. Cei cunoscători în ale strategiei militare , spuneau că lupta a fost câştigată de noi, dar au existat şi răutăcioşi care susţineau că victoria s-a datorat castraveţilor ... Oameni răuvoitori totdeauna au existat în lumea asta !... Că am câştigat a fost o realitate, pe care am constatat-o şi din faptul că, atât ofiţerii cât şi voluntarii chiar, călătoream spre casă în vagoane de clasa întâia, iar tot drumul am băut un vin bun , dar ieftin, de parcă l-ar fi dat pe gratis. Noi, voluntarii nu aveam emoţii nici un moment, deşi ştiam că după ce ajungem la Viena, peste o zi două vom fi examinaţi, şi atunci ni se va hotărî soarta, cine va rămâne acolo încă pentru un an în uniformă [...] Examenul mi-a reuşit, mai ales că eu am fost acela care am desenat pe tablă planurile de luptă , aşa că s-a şi lipit de mine câte ceva. Necazul însă a fost acela, că scopul pentru care m-am înrolat în acest regiment - şi anume, să însuşesc limba germană - nu l-am atins.Explicaţia se afla în atmosfera politică blestemată din acea vreme, ce domina tineretul , precum şi spiritul din întreaga ţară. Atunci intraseră la modă guvernele generalilor ( guvernele militare), adică dominaţia agresivităţii, al cărui ultim
