Popp, Aurel: La capătul unei vieţi… fragmente de jurnal şi alte scrieri (Satu Mare, 1999)
La capătul unei vieţi...
138 Aurel Popp îmi bat capul cu problema procurării materialelor şi în fiecare jumătate de oră îmi schimb programul de lucru ... Aşa se întâmplă toată ziua, iar în visurile mele, fie că mă văd la poalele ruinelor cetăţii, fie că mă imaginez pe schelele din faţa statuii lui Ady, lucrând la figurile mai înalte de trei metri care o compun ... Voinţa de a lucra, de a crea, de a vrea, nu are limite şi nu există nici slăbiciune fizică atunci, când artistul crează ... Nu există oboseală, doar simte , vede şi ştie un singur lucru în verva creaţiei : să facă în aşa fel încât să se vadă ce i s-a prins în suflet... Vineri, l.IV. O nouă surpriză. Mi s-a comunicat, că săptămâna viitoare, luni, fix la ora 9 dimineaţa, mă va vizita tovarăşul L. şi delegatul ministemlui culturii, pentru a discuta detaliile.[...] Sâmbătă, 2.IV. Am bătut la maşină proiectul cheltuielilor, al cantităţii de materiale şi al preţurilor, precum şi al procesului de lucru. îngrijorarea, nervozitatea, mi-a trecut ... Duminică, 3. IV. Nimic nou, îmi pun lucrurile încoace şi încolo şi aştept. [...]. Luni 4.1 V. Ei, fix la ora nouă, n-au venit, doar în jurul órei unu, poate era după masă pe la ora 2, deoarece când au plecat, fiind chemat de ai mei la masă, am făcut ochii mari, că trecuse deja de ora cinci ! Dar a meritat, deoarece am discutat în amănunţime toate problemele legate de pictură şi statuie. Am arătat că aş dori să redau tragerea pe roată a lui Horea şi Cloşca, deoarece cred şi sunt convins că acest sacrificiu fusese momentul care poate evoca cel mai bine semnificaţia revoluţionară şi tragismul acestui eveniment. Luptele purtate, precum şi
