Popp, Aurel: La capătul unei vieţi… fragmente de jurnal şi alte scrieri (Satu Mare, 1999)
"Nu mai vreau să pictez bujori"
128 Aurel Popp ajuns la rezultate, prin aplicarea gradată a Raţiunii, aşa cum şi în epoca noastră Raţiunea - nu doar prin creaţiile ce satisfac instinctul - ci prin el, se poate spera obţinerea unei culturi mai ridicate decât cea a grecilor..." (Scrisoare adresată de Aurel Popp redacţiei "Korunk")104 "Nu mai vreau să pictez bujori"... Sub acest titlu mi-am descoperit un articol, gălbenit de vreme, pe care l-am sortit drept răspuns unui prieten bun şi deosebit de talentat, mort deja, fiind singurul care putea să ne înfrâneze exploziile noastre tinereşti. Şi asta pentru că teribil ce mai puteam discuta în contradictoriu, acolo, în palatul de pe bulevardul Andrâssy 71, sediul de atunci al Şcolii de caligrafie şi desen, noi toţi cei ce ne-am adunat din diferite părţi, ciufuliţi, dar iubitori de artă. Despre ce a fost vorba în aceste dispute ? Care a fost motivul pentru care, acum după 58-59 de ani am simţit nevoia să aştern pe hârtie răspunsul meu atât de plin de sine ? In realitate încă nici nu mi-a fost clar, ce este pictura... Mândria înfocată, crezul că noi vom mântui Lumea, noi cei care am fost admişi din cei 120- 130 de tineri prezenţi la admitere, - era motivul pentru care sub orice formă a trebuit să aduc la cunoştinţa Lumii că : " Nu mai vreu să pictez bujori..." Dar oare de ce am exclus tocmai bujorii din operele mele ? De ce ? Propriu zis nu fusese vorba numai de bujori ! Astfel etichetam toate acele teme, pe care le consideram , cică, subiecte neserioase în creaţie. Este adevărat, consideram o artă serioasă numai pe aceea, care ne spunea ceva, ne educa ... Acestea erau marile noastre discuţii, care nu mai aveau capăt. Deoarece nu eram de acord nici pe departe unii cu alţii în privinţa menirii şi sarcinilor artei, asemenea "celor mari" ne grupam după opinii. Gruparea de care aparţineam eu, considera arta mortal de serioasă. De grupa cealaltă aparţineau aceia pentru care totul era bine aşa cum era, nu prea îi interesau temele sau metodele de învăţare. A treia grupare era formată din aceia pentru care era mai important pantalonul bine călcat decât orice altceva pe lume... 104 Iniţial manuscrisul (aflat în arhivele sătmărene) este de amploare. In cazul de faţă traducerea a fost făcută după scrierea apărută în revista Korunk din noiembrie 1959, publicată de istoricul de artă Banner Zoltán în cartea Popp Aurél.Ez is élet volt..., Kolozsvár, 1977
