Popp, Aurel: La capătul unei vieţi… fragmente de jurnal şi alte scrieri (Satu Mare, 1999)
La mecenţiu
124 Aurel Popp înfăptuit deja. Ea poate fl încă împiedicată, deoarece azi aceasta este sfânta noastră datorie, nu numai faţă de noi, dar şi faţă de Popoarele noastre ! Ady Endre, nu ! Ţi se va ridica din nou casa natală ! Satul tău scufundat, te va primi din nou şi nu te va alunga niciodată, niciodată ! Spiritul Tău va domina deasupra lor şi al satului tău. Locurile de joacă din copilăria ta nu vor mai fi năpădite de bălării, ci de flori, iar în curtea maturităţii tale zbuciumate, tineri şi bătrâni ce te admiră maghiari şi nemaghiari, se vor întâlni ca împreună să vegheze focul, pe care Tu l-ai aprins în inimi. Şederea mea la Mecenţiu de această dată am folosit-o numai pentru a face inventarul obiectelor ce aveau un caracter memorial, şi nu a obiectelor lipsă înşirate de Katica, pentru a putea fi adunate pe parcurs. De un mare ajutor mi-a fost Kovácsné Szabó Katica, care cu atâta grijă veghea asupra obiectelor, încât a scos din cotlonul cel mai ascuns acea cutiuţă, în ce se păstra un pumn de pământ de pe mormântul lui Ady Endre, trimisă părinţilor îndureraţi, care n-au putut fi prezenţi la înmormântarea fiului lor , temuta lor mândrie ... Katica păstrează şi acea eşarfă de logodnă, de Călata, pe care Bonca Berta i-a dăruit-o lui Ady Endre de logodna lor, după tradiţie ... cu multă dragoste, dar cu intenţia unui alt destin ... Eşarfa era uzată de Timp, dar avea acea Putere enigmatică, care transformă obiectele în simbol, culorile şi formele pălite cu timpul, frumos, în tăcere, parcă doreau să adeverească realitatea ... Era găurită de uzură, trandafirii cândva roşii de la bordură s-au decolorat, a rămas aproape fără culoare. Oare ce semnifică aceste transformări? Timpul? Oare, semnifică doar Timpul şi nimic altceva? Vai, schimbările sentimentelor cât de mult schimbă şi gândurile omului. îmi amintesc de cuvintele pline de confidenţă spuse de Katica, atunci când a pus la locul lor eşarfa şi cutiuţa cu pământul de pe mormânt. Şoptind mi-a dezvăluit marele secret, deşi nu era nimeni în cameră ... Când a venit acasă domnişorul de la Ciucea, de i-a cerut mâna domnişoarei Boncza Berta, era foarte depresiv, zile întregi nu vorbea, numai bea...bea. Iar mama , Mari néni plângea, plângea...Ii spusese lui Katica marea veste şi motivul pentru care totul a devenit atât de trist în casa Ady. De ce ai făcut asta, fiul meu ? Era întrebarea mamei. Iar fiul, pe care-1 temea de toate, răspundea " pentru că astfel îmi pretindea mândria bărbătească"... Ei bine, aceasta era cauza pentru care plângea Mari néni...
