Szőcs Péter Levente (szerk.): Arhitectura ecleziastică din Satu Mare (Satu Mare, 2008)

Acâş - Ákos

Acâş. Biserica reformată

Turnurile bisericii monumentale din Acâş sunt vizibile de la mare distanţă.

Satul este situat la confluenţa dealurilor Sălajului cu Câmpia de Vest, pe malul râului Crasna. Poziţia geografică extrem de avantajoasă a favorizat dezvoltarea economică a localităţii, care devine târg în perioada medievală. încă de timpuriu,

Acâş a fost centrul de domeniu al neamului Ákos, care, în a doua jumătate a secolului al XH-lea, a fondat aici o mănăstire. Mănăstirea a reprezentat în primul rând un loc de veci comun, unde putea fi păstrată amintirea strămoşilor neamului.

In acelaşi timp, biserica monumentală era expresia bogăţiei şi a statutului social al familiei. Despre funcţionarea mănăstirii nu avem date exacte, însă satul este menţionat pentru prima dată în 1342, sub forma „Akosmonostora” (mănăstirea lui Ákos). Un alt document, redactat în 1421, oferă informaţii privind hramul mănăstirii, „Sfânta Fecioară”, şi conţinutul dreptului de patronaj. Neamul Ákos are o traiectorie ascendentă pe parcursul secolelor XII-XIV, când alte moşii şi mănăstiri se adaugă patrimoniului familial. Familiile mai bogate care descind din neamul Ákos se sting pe parcursul secolului al XV-lea, când şi mănăstirea decade şi se transformă în biserică parohială. Ultimii descendenţi ai neamului Ákos dispar din localitate în secolul al XVI-lea. In această perioadă, în Acâş, ca şi în alte localităţi din zonă, locuitorii trec la Reformă. Primul preot protestant este menţionat în 1597. Biserica actuală a fost construită în secolul al XII-lea. Conform regulilor stilului romanic, biserica are plan basilical, cu trei nave poziţionate pe axa est-vest. Nava principală, mai lată, are alipit pe partea de est un sanctuar încheiat cu absidă semicirculară, iar cele două nave secundare, boltite, au închidere dreaptă în exterior, cu o nişă în interior. Pe faţada vestică s-au construit două turnuri prevăzute cu o galerie la primul etaj. In partea superioară a sanctuarelor secundare boltite se află două oratorii, deschise spre altarul principal. Aceasta sugerează că, în prima fază, biserica fusese proiectată cu două turnuri în partea de est. Decorul bisericii este foarte simplu. în partea superioară a turnului, lizenele şi şirurile de arcade delimitează mai multe câmpuri, din care se deschid la etajele inferioare ferestre înguste şi, la nivelurile superioare, ferestre geminate, semicirculare. Capitelul coloanelor care despart ferestrele geminate are forma unui cub. Faţada sanctuarului este delimitată lateral cu două şiruri de lizene şi în partea superioară cu un şir de arcade. în centru este situată o fereastră circulară, flancată de alte două ferestre semicirculare. Pereţii navelor sunt netezi, exceptând partea superioară a zidului navei principale, care se încheie cu o cornişă arcuită. Ferestrele semicirculare sunt situate pe nava secundară sudică şi pe partea superioară. în forma sa originală, biserica era prevăzută cu trei intrări, dintre care azi mai funcţionează doar cele de

9