Szőcs Péter Levente (szerk.): Arhitectura ecleziastică din Satu Mare (Satu Mare, 2008)

Glosar

Glosar de termeni

Absidă: construcţie de plan semicircular sau poligonal, care amplifică, de regulă, spaţiul unei biserici către răsărit şi este rezervată clerului şi oficierii cultului.

Amvon: mică tribună destinată preoţilor în timpul predicii, înălţată pe un soclu, eventual suspendată în consolă şi prevăzută cu o scară.

Ancadrament: cadrul din piatră sau din lemn al unei deschideri de fereastră sau uşă.

Arc de triumf: denumire dată arcadei care separă sanctuarul de restul bisericii.

Arcadă: element de arhitectură constituit din unul sau mai multe arce de forme diferite şi piesele de susţinere verticală: montanţi, coloane, stâlpi, ziduri.

Cafas: balcon situat în pronaos, destinat formaţiilor corale.

Capitel: element arhitectonic ce constă dintr-o piesă decorată, în general mai lată în partea superioară, interpusă între corpul unei coloane sau al unui stâlp sau pilastru şi partea portantă a unei construcţii (arc, cornişă etc.)

Confesional: cabină amenajată special în bisericile catolice, unde preotul oficiază ritualul spovedaniei.

Consolă: element constructiv portant, din piatră sau din lemn, care iese din planul unui zid pentru a susţine un arc, un balcon, nervurile bolţilor, etc.

Cornişă: partea superioară, scoasă în relief, a unui zid, imediat sub acoperiş.

Cristelniţă: vas mare de metal sau din piatră, de forma unui potir, folosit pentru oficiul botezului

Diaconion: încăpere mică situată în absidiola sudică sau firidă săpată în grosimea peretelui sudic al altarului unei biserici ortodoxe, destinată păstrării veştmintelor preoţeşti.

Friză: sistem de ornamentare prin compoziţii iconografice sau decorative care se dezvoltă pe orizontală în flux continuu.

Fronton: element de zidărie de formă triunghiulară, care încununa faţada unui edificiu cu acoperiş în două ape.

Lanternă: turn mic cu aspect de edicul, care încununează o cupolă cu scopul de a o lumina, dar şi pentru a o împodobi.

Lezenă: element arhitectonic cu aspect de pilastru plat, fără bază şi capitel, folosit la ritmarea decorativă a faţadelor.

Menou: baghetă din piatră profilată care compartimentează pe verticală sau pe orizontală deschiderea unei ferestre gotice sau renascentiste.

Mulură: element de decoraţie arhitectonică de secţiune constantă care intră în componenţa unor anume părţi decorative ale edificiilor.

Naos: denumire dată, la bisericile ortodoxe, spaţiului central de cult, încăperea ce precede altarul, de care este separat prin tâmplă sau iconostas.

Nartex v. pronaos

Oratoriu: mic edificiu sau încăpere servind drept loc pentru rugăciune. In arhitectura din Transilvania este întâlnit de regulă sub formă de galerie în sanctuar sau în apropierea lui.

Pilastru: stâlp angajat unui perete, cu o decoraţie care interpretează în plat elementele de compoziţie şi de profilatură specifice unei coloane.

Pinion: perete de formă triunghiulară care încheie la partea superioară zidul unei construcţii cu acoperiş în două ape.

171