Gehl, Hans - Ciubotă, Viorel (szerk.): Relaţii interetnice în zona de contact româno-maghiaro-ucraineană din secolul al XVIII-lea până în prezent (Satu Mare, 1999)
Cel mai mare centru ceramic din Europa Barbară. Cuptoare de ars ceramică ale dacilor liberi de la Medieşu Aurit - Şuculeu
Medieşu Aurit semnalat apariţia unor fragmente ceramice de mari dimensiuni pe arătură, până în 1970 fiind cercetate 10 cuptoare de ars ceramica. Pe parcursul anilor 2009-2011 a fost cercetată j prin metoda geomagnetică o suprafaţă de 18 hectare, utilizându-se un echipament geofizic: magnetometru fluxgate Barrington Grad 601-2. In urma acestor măsurători au fost identificate mai multe anomalii puternic magnetice, circulare, probabil corespunzătoare unor cuptoare de ars ceramica (în jur de 200), precum şi altele de dimensiuni mai mici, care pot fi considerate gropi, sau urme ale unor structuri adiacente atelierelor de olărie din vechime. Cuptoarele se aliniază pe două şiruri paralele, dispuse de o parte şi de alta a unui mic bot de terasă flancat la est şi la vest de două văi. Se poate observa de asemenea gruparea mai multor cuptoare în nuclee (de 3 până la 8 cuptoare) deservite eventual de o groapă comună de alimentare. In anul 2011 au fost reluate săpăturile arheologice. Scopul principal al cercetărilor a fost verificarea datelor oferite de măsurătorile geomagnetice. Au fost deschise două suprafeţe de 10 x 10 m la nord de rezervaţia arheologică, aceste suprafeţe fiind amplasate în punctele care au oferit semnale geomagnetice puternice (presupusele cuptoare). Au fost descoperite două ateliere de ars ceramica cu câte două cuptoare fiecare, exact pe locul semnalelor magnetice. Astfel a fost validată cercetarea geomagnetică şi existenţa a celor cca. 200 de cuptoare, răspândite pe suprafaţa de 18 hectare. Până în prezent nu a fost măsurată toată suprafaţa sitului, astfel că numărul cuptoarelor va creşte în mod cert în viitor. Săpăturile au fost continuate în 2012 şi 2013, fiind identificate cel puţin două faze de evoluţie a aşezării. Fântânile, construcţiile de suprafaţă identificabile prin şiruri de gropi de stâlpi se pot lega probabil de producţia ceramică, însă gropile de provizii şi locuinţele adâncite în pământ indică utilizarea amplasamentului, alături de producţie industrială, şi pentru locuire. Situl de la Medieşu Aurit- Şuculeu a fost o aşezare industrială, unde principala preocupare al locuitorilor a fost producţia ceramică. în stadiul actual al cunoştinţelor, nu ştim cu exactitate când a fost începută şi când a fost abandonată producţia ceramică de la Medieşu Aurit (a funcţionat cert în sec. Il-III d. Hr.), însă având în vedere numărul cuptoarelor putem să spunem că era cel mai mare centru ceramic al Europei barbare. Indicatorii etnici sunt formele de vase dacice arhaice, modelate cu mâna, cu brâuri alveolate, care au fost aşezate în cuptoare alături de vasele de provizii. Olarii daci deserveau cu
