Ciubotă, Viorel - Nicolescu, Gheorge - Ţucă, Cornel (szerk.): Jurnal de operaţiuni al Comandamentului Trupelor din Transilvania (1918-1921) 2. (Satu Mare, 1998)
Istorie şi Geografie Istorică / Geschichte und Landeskunde / Történelem és országismeret - Structura aşezărilor şi structuri confesionale / Siedlungs und Konfessionsstrukturen / Települési és felekezeti struktúrák
Un hotar Intre uniti si "latini": sărbătoarea 87 maliţioşi - dovedind din plin că se raportau la lumea românească sau ruteană ca la una bizară, foarte impregnată de superstiţii şi străină lor datorită codurilor comportamentale specifice membrii adunării comitatense au ţinut să transmită la vîrf (încă din start) imaginea unor neofiţi ciudaţi şi ignoranţi, ce serbau anual, în chipuri curioase, o grămadă de praznice bisericeşti neînsemnate. Morala? Poate fi dedusă cu uşurinţă din subtext: nu celebrarea de .către ai săi a unora dintre sărbătorile religioase ale "celorlalţi" ar trebui să-l neliniştească, în primul rînd, pe episcopul rutean, ci numărul "nesfîrşit" de praznice tradiţionale respectate de greco-catolici, precum şi comportamentul rutinier al acestora în momentele festive. După ce puseră respectivul accent, autorii scrisorii asigurară conducerea forului de la Bratislava că, în comitatul Satu Mare, "poporul unit" nu este silit să celebreze două rînduri de sărbători. Singurele praznice pe care el se cuvenea să le serbeze în plus faţă de propriile sărbători erau acelea rînduite prin mandat regal. Prin cel din 1733? Cu siguranţă nu, căci ar fi fost atunci prea multe la număr pentru ca diriguitorii Sătmarului să mai poată vorbi cu seninătate despre inexistenţa fenomenului dublării zilelor festive ale greco-catolicilor. De altminteri, în afara acestui argument logic, certitudinea noastră că nu pomenitul rescript carolin reprezenta normativul după care se ghidau autorităţile de acolo se mai întemeiază pe ceva: misiva sătmărenilor releva în final faptul că numai uniţii ce trăiau în aşezări mixte (alături de romano-catolici ori calvini) sau în localitatea unde rezida stăpînul domeniului aveau obligaţia de a celebra sărbătorile majore ale "celuilalt". Era o precizare limitativă pe care directiva din anul 1733 n-o făcuse! Ea se afla cuprinsă, în schimb (aşa cum am constatat mai sus), în dispoziţia din 5 octombrie 1747 a Cancelariei aulice maghiare, referitoare la ortodocşii din regat. Că respectivul act ajunsese a fi considerat de către conducerea comitatului Satu Mare drept referinţa juridică fundamentală în domeniul sărbătorilor bisericeşti ale greco-catolicilor o demonstrează şi una dintre ciornele scrisorii trimise în 1749 Consiliului Locumtenenţial. Spre deosebire de varianata finală, ea conţine şi numele marilor praznice pe care uniţii trebuiau să le concelebreze cu romano-catolicii: Crăciunul, Paştele, Rusaliile, Corpul lui Hristos49. Adică tocmai acelea numite în rescriptul ce-i vizase doar pe neuniţii din Ungaria. Iată cum lipsa unor rezoluţii dedicate în mod special "timpului de sărbătoare" al greco-catolicilor (asociată cu imposibilitatea aplicării în practică a nerealistelor dispoziţii aulice din 49 Ibidem, fasc. 26, nr. 36 (vezi a doua variantă a răspunsului). Nu ştim în temeiul cărei înalte dispoziţii autorităţile comitatense ajunseseră a le pretinde uniţilor să celebreze împreună cu "latinii" - pe lîngă praznicele sus-pomenite - anul nou (!).
