Ciubotă, Viorel - Nicolescu, Gheorge - Ţucă, Cornel (szerk.): Jurnal de operaţiuni al Comandamentului Trupelor din Transilvania (1918-1921) 2. (Satu Mare, 1998)
Istorie şi Geografie Istorică / Geschichte und Landeskunde / Történelem és országismeret - Structura aşezărilor şi structuri confesionale / Siedlungs und Konfessionsstrukturen / Települési és felekezeti struktúrák
82 O VIDIU GHITTA gregorian - poate fi interpretată ca o bună dovadă a preocupării braţului secular pentru zilele de muncă ale categoriilor sociale productive33. N-a fost însă nici singurul, nici principalul ţel al acţiunii monarhului. Prioritar, ea a vizat, de fapt, un alt obiectiv: întărirea catolicismului în Ungaria. Mai precis, atragerea de partea acestuia a celor ce nu se aflau sub autoritatea papalităţii34. Directiva suveranului trădează din plin planul aulic de folosire a sărbătorii religioase ca un instrument al prozelitismului catolic35. Dobândind statutul de "timp sacru oficial", timpul catolic al sărbătorii trebuia să le devină tot mai familiar necatolicilor. Diferenţele creatoare de distanţă faţă de "latin'' se puteau estompa astfel, încet-încet, făcînd loc sentimentului de solidaritate cu acesta. Odată atins respectivul prag, convertirea la religia romană ieşea, fireşte, pentru unii din categoria alternativelor de neconceput. Iată cîştigul urmărit de prea-cuviosul monarh: coreligionari şi supuşi loiali. Timpul scurs după publicarea . rescriptului a dovedit însă cu prisosinţă că transpunerea în realitate a îndrăzneţului deziderat al legiuitorului nu era deloc lesnicioasă. Să vedem, bunăoară, ce a îngreunat aplicarea cu succes a normativului în rîndul reformaţilor şi al ortodocşilor, în cazul celor dintîi (fără îndoială, ţinta principală a demersului regal), complicaţiile s-au datorat felului în care erau aşezate pe atunci raporturile de forţe din Ungaria. în circumstanţele politice ale vremii, nici numeroasa nobilime protestantă din comitate, nici predicatorii calvini sau luterani n-au riscat mare lucru nesocotind plini de îndrăzneală directiva suveranului, profund incompatibilă cu teologia lor lipsită de sfinţi. Aşa se face că - după ce Consiliul Locumtenenţial s-a achitat la 29 iulie 1744 de sarcina readucerii rescriptului din ianuarie 1733 în atenţia autorităţilor regionale36 - la 27 mai 1746, Maria Tereza mai avea încă suficiente motive de reproş la adresa 33 Pentru cazul Transilvaniei, vezi A. Răduţiu, Timp de lucru şi zile de sărbătoare în Transilvania (sec.XVII-XVIII), în voi. Civilizaţie medievală şi modernă românească, Cluj-Napoca, 1985, p. 215-234. 34 Să nu uităm că respectiva poruncă prea înaltă făcea parte dintr-un ansamblu de rezoluţii elaborate la Curte (în primii ani ai deceniului 4) tocmai cu acest ţel. 35 O instrumentalizare a sărbătorii, aşadar. Nu era nici pentru prima, nici pentru ultima dată că se întîmpla astfel: " De la Biserica reformatoare pînă la Robespierre şi Saint-Just, de la oligarhiile municipale medievale pînă la Filosofi, sărbătoarea, dacă este modelată şi canalizată de un dispozitiv ce o va face demonstrativă, este gîndită ca ceva ce poate manifesta, deci socializa, un proiect, fie că este de ordin religios, fie că este de ordin politic. De aici decurge rolul ei ca armă pastorală şi ca instituţie civică:" R. Chartier, Lecturi şi cititori în Franţa Vechiului Regim, Bucureşti, 1997, p. 52. 36 A.N.D.J.C., Fond P.S.M., Acta P.P, fasc. 21, nr. 194; regestül ordonanţei, la I. Kassics, Enchiridion, tom. I, p. 120.
