Ciubotă, Viorel - Nicolescu, Gheorge - Ţucă, Cornel (szerk.): Jurnal de operaţiuni al Comandamentului Trupelor din Transilvania (1918-1921) 2. (Satu Mare, 1998)
Istorie şi Geografie Istorică / Geschichte und Landeskunde / Történelem és országismeret - Structura aşezărilor şi structuri confesionale / Siedlungs und Konfessionsstrukturen / Települési és felekezeti struktúrák
Un hotar Intre uniţi si "latini": sărbătoarea 79 cuvînt" ai tradiţionalistei lumii rurale vizate de proiectul aculturant; o lume hotărîtă să repudieze violent inovaţia. Dar, motivul hotărîtor, credem că a fost altul. După cum arătam mai sus, polemica dintre cei doi ierarhi pe tema calendarului bisericesc fusese doar o formă de manifestare a disputei lor deschise pentru controlul ierarhic asupra catolicilor de rit grec din nord-estul Ungariei. Or, faza tensionată a raporturilor dintre episcopii Bizanczy şi Erdödy s-a stins la începutul anilor 20. Atunci, şi ca urmare a descurajantului semnal primit de la Roma, ruteanul a acceptat resemnat (aşa cum o vor face, de altfel, şi următorii doi vlădici de la Muncaci) restrîngerea prerogativelor sale ecleziastice în avantajul episcopului ordinar. Obţinînd astfel serviciile unui vicar ritual obedient, şi ierarhul "latin" a lăsat dintr-al său. în definitiv, renunţând la intenţia de a-i face pe uniţi să folosească noul calendar, el nu făcea altceva decît să abandoneze un proiect incendiar; se pare că şi pentru Erdödy devenise limpede că, а-l obliga pe arhiereul de la Muncaci să promoveze ideea schimbării printre ai săi, însemna a contribui decisiv la discreditarea autorităţii bisericeşti a unui subaltern extrem de necesar. Compromisul reuşise, aşadar, să îndepărteze o mare primejdie ce ameninţase tînăra denominaţiune catolică; vechiul gînd al episcopului Fenessy - de a-і integra deplin pe uniţi în "timpul catolic al sărbătorii" - fu dat uitării de dragul păcii confesionale în dieceză. Odată cu aceasta, "filiera bisericească" a promovării respectivei schimbări deveni linie moartă26. S-a întors astfel cea din urmă filă în dosarul dedicat zilelor festive ale greco-catolicilor? Cu siguranţă, nu. Din două motive. Mai întîi, fiindcă dispoziţia leopoldină cu pricina nu fusese încă abrogată în mod oficial; în baza ei li se mai putea cere oricînd greco-catolicilor din regat să respecte calendaml gregorian şi să celebreze praznicele "latine". în al doilea rînd, deoarece actul din 1692 ridicase o foarte serioasă problemă de ordin practic: cîte sărbători trebuiau să celebreze uniţii ce locuiau fie împreună cu romanocatolicii, fie pe domeniul unui nobil "papistaş"?; sau, altfel spus, cîte zile de muncă mai rămîneau într-un an la dispoziţia noilor supuşi ai Suveranului Pontif? Faptul că statul nu se zbătuse să aplice soluţia dată de patentă, dar nici nu oferise una nouă, n-avea cum să nu facă loc în teritoriu confuziei şi abuzurilor. Dosarul chestiunii a rămas, prin urmare, deschis, noi piese fiind aşteptate să limpezească împovărătoarele neclarităţi. Un pas încărcat de semnificaţii se făcu la începutul deceniului 4 al veacului XVIII. Primii ani ai acelei decade reprezintă un moment aparte şi 26 Conducerea episcopiei romano-catolice de Eger a renunţat atunci doar la planul de a-i face pe uniţi să adopte calendarul gregorian şi întregul sinaxar roman. Precizăm acest lucru fiindcă ea n-a abandonat întru totul gîndul de a-і constrînge pe greco-catolicii din nord-estul Ungariei să celebreze anumite praznice, strict "latine". Vezi nota 51.
