Ciubotă, Viorel - Nicolescu, Gheorge - Ţucă, Cornel (szerk.): Jurnal de operaţiuni al Comandamentului Trupelor din Transilvania (1918-1921) 2. (Satu Mare, 1998)
Istorie şi Geografie Istorică / Geschichte und Landeskunde / Történelem és országismeret - Structura aşezărilor şi structuri confesionale / Siedlungs und Konfessionsstrukturen / Települési és felekezeti struktúrák
UN HOTAR'INTRE UNIŢI $1 "LATINI": SĂRBĂTOAREA 71 sărbătorile religioase decretate ("articulariter decreta") să fie celebrate în aceleaşi (şi numai în aceleaşi) zile în care le prăznuiesc "latinii"; doar cu permisiunea episcopului ordinar (ceea ce Fenessy se considera a fi pentru uniţii din zonă) şi exclusiv în localităţile "curat" greco-catolice puteau fi celebrate anual şi 2-3 sărbători specifice calendarului bisericesc răsăritean4. Prin aceasta, capul numitei dieceze romano-catolice îşi exprima cît se poate de limpede convingerea că intrarea foştilor schismatici în corpul "Bisericii Universale" trebuia să aibă neapărat ca efect adoptarea de către ei atît a "stilului nou", gregorian, cît şi a praznicelor importante din sinaxarul "latin Cît priveşte punctul de vedere oficial al monarhiei în problema calendarului bisericesc al noii denominaţiuni catolice, el a fost precizat deabia după aproape o jumătate de veac de la unirea perfectată la Ujgorod. Locul: patenta leopoldină din 23 august 1692. Mai precis, partea finală a acesteia. Acolo, poziţia lui Leopold 1 faţă de respectiva chestiune se dovedi a fi profund influenţată de menţionatele consideraţii ale episcopului Fenessy. Ca dovadă, înscrisul comunica solemn dezideratul suveranului ca sărbătorile religioase - fie "mobile" (adică cele a căror dată era stabilită în funcţie de momentul serbării Paştelui), fie "articulare" ("pro dioecesium varietate ab ordinariis locorum instituia") -, "chiar şi uniţii de rit grecesc să le celebreze în aceleaşi zile în care latinii au obişnuit a le celebra";5 dacă greco-catolicii vroiau să mai serbeze nişte sfinţi, pe care doar Biserica răsăriteană avea obiceiul să-i cinstească, ei trebuiau să obţină mai înainte consensul episcopului ordinar. în sprijinul impetuoasei sale decizii aculturante, împăratul a invocat un motiv de ordin practic: evitarea oricăror supărări şi dispute între stăpînii de domenii şi supuşii lor pe tema zilelor în care ultimii puteau (sau nu puteau) fi puşi să presteze robota. Din subtext transpare însă şi în cazul de faţă credinţa emitentului că uniţii se cuvenea săşi marcheze apartenenţa la catolicism şi prin preluarea calendarului revizuit, respectiv a praznicelor "latine", rînduite prin "articol"6. Dar, în ultimul deceniu al veacului XVII, nu numai ierarhul de la Eger sau suveranul pledau în favoarea trecerii uniţilor la un nou timp al 4 A. HODINKA, A munkácsi gör. szert, püspökság okmánytora, voll, Ungvár, 1911, doc. 260, p. 333. 5 "...etiam gr. r. uniti iisdem diebus celebrent, quibus Latini celebrare consveverunt": Ibidem, doc. 268, p. 349. 6 Considerăm că datorită acestui mesaj cuprins în patenta leopoldină din august 1692, clerul român din Transilvania a ţinut să sublinieze apăsat în timpul sinodului de unire din octombrie 1698 dorinţa sa ca "posturile şi cărindarul nostru să stea pre loc": S. Dragomir, Românii din Transilvania şi Unirea cu Biserica Romei. Documente apocrife privitoare la începuturile unirii cu catolicismul roman (1697-1701), Cluj, 1990, p. 34.
