Ciubotă, Viorel - Nicolescu, Gheorge - Ţucă, Cornel (szerk.): Jurnal de operaţiuni al Comandamentului Trupelor din Transilvania (1918-1921) 2. (Satu Mare, 1998)

Istorie şi Geografie Istorică / Geschichte und Landeskunde / Történelem és országismeret - Regiuni de frontieră şi zone de contact / Grenzreionen und Kontakträume / Határvidékek és kapcsolódási területek

Vasile Marina (Ucraina)

Conform ultimului recensământ al populaţiei din 1989 în regiunea Transcarpatică (Ucraina) locuiau 29458 de români. Din ei 14606 bărbaţi şi 14873 femei. Majoritatea românilor sunt repartizaţi complet în 7 sate: Biserica Albă, Apşa de Mijloc, Apşiţa - Plaiuţ, Dibrova, Strâmtura, Topcina şi Slatina. însă aceste cifre nicidecum nu reflectă numărul exact al populaţiei de origine română din această regiune.

în octombrie 1997 Institutul de Cercetări Carpatice de pe lângă Universitatea din Ujgorod, în comun cu specialişti ai Muzeului de istorie din Satu Mare au întreprins o expediţie etnologică în două raioane din regiunea Transcarpatică Perecin (satul Mircea) şi Svleava (satul Paraşcava), unde după cum se anticipa locuieşte o populaţie de origine română.

în urma cercetărilor s-a confirmat acest lucru. Făcând o paranteză, sar cuveni să menţionăm că românii în cauză sunt numiţi de către vecinii lor de alte etnii (ucraineni, ţigani, unguri) - volohi. însă aceştia se autoidentifîcă ca români. Ei comunică în limba română arhaică în "neologisme" de origine slavă (!). Dat fiind faptul că "volohii" locuiesc în imediata apropiere cu taberele de ţigani aceştia aproape tot timpul au fost confundaţi cu rromii. După părerea noastră atât indicii de ordin lingvistic cât şi trăsăturile antropologice vin să confirme adevărul că între "volohi" şi "rromi" există deosebiri esenţiale iar confundarea lor este în cele mai dese cazuri dictată de conjuncturi politico-ideologice.

Oficial "volohii" sunt clasificaţi ca fiind ucrainieni. Interesant că cei peste 1000 de "volohi", locuitori ai satelor sus numite, poartă doar două nume de familie: "Voloşin" şi "Canalaş" (în traducere din limba maghiară - lingurari). Numele de Canalaş provine de la ocupaţia lor de bază - producerea lingurilor şi a altor obiecte de bucătărie, din lemn. Această ocupaţie, este unicul mijloc de existenţă a acestor comunităţi. Ca urmare a unei sărăcii cumplite, nivelul lor cultural este extrem de redus , copiii practic nu frecventează şcoala, majoritatea adulţilor sunt analfabeţi. Durata medie de viaţă după spusele lor, ar fi cam la 35-40 de ani. Asemenea sate se mai cunosc în raioanele Munkacevo şi Vinogradovo.

în contrast cu "volohii" restul românilor din regiune se deosebesc esenţial prin bunăstarea materială cât şi printr-o conştiinţă naţională bine definită. împreună cu ucrainienii şi ungurii ei constituie masa de bază a populaţiei rurale, din zonă. Acest factor are atât consecinţe pozitive cât şi negative. Din urmările pozitive putem considera tradiţionalismul,

Românii din Transcarpatia (Ucraina) în ultimele trei decenii