Ciubotă, Viorel - Nicolescu, Gheorge - Ţucă, Cornel (szerk.): Jurnal de operaţiuni al Comandamentului Trupelor din Transilvania (1918-1921) 2. (Satu Mare, 1998)
Istorie şi Geografie Istorică / Geschichte und Landeskunde / Történelem és országismeret - Nationalităţi, minorităţi etnice şi stat / Nationalitäten, ethnische Minderheiten und Staat / Nemzeti és etnikai kisebbségek, állam
De rtarea şvabilor sătmăreni în U.R.S.S, ín ianuarie 1945 219 ghimpată. Mulţi deportaţi n-au putut nici scrie şi nici să primească scrisori de acasă. Dorul de cei rămaşi acasă şi neputinţa de a mai suferi de foame şi frig і-a făcut pe mulţi să evadeze. Cei prinşi erau bătuţi de autorităţi şi apoi mutaţi în lagărele disciplinare unde condiţiile erau foarte grele. O lumină în sufletul celor deportaţi era adusă de sărbătorile creştine, nerecunoscute de autorităţile sovietice şi substituite cu sărbători comuniste. De multe ori, deşi erau obosiţi sau bolnavi, se opreau pentru câteva clipe şi se rugau cu speranţă la Dumnezeu de unde aşteptau izbăvirea. Cel de Sus rămânea unica lor speranţă că vor scăpa din acel chin şi îşi vor revedea locurile dragi, de unde au fost smulşi de vitregia vremurilor. „A fost o dramatică reîntoarcere la timpurile de început a creştinismului sau o decădere din timpul ce părea imoral"1. Evenimentele dramatice din viaţa lagărului au fost atenuate de naşterea unor copii, cu toate condiţiile vitrege existente, expresie a vieţii care triumfa în orice loc. In marile spaţii concentraţionare componenta umană se grupează, în limitele posibilului, în sensul apărării propriei existenţe în faţa adversităţilor de orice fel. Suferinţa uneşte de multe ori destinele şi pune în evidenţă compasiunea, înţelegerea şi întrajutorarea atât în interiorul comunităţii celor deportaţi cât şi-n raporturile cu lumea sovietică din afară. Sovieticii erau marcaţi şi ei de o mulţime de privaţiuni atât în timpul războiului cât şi după aceea, fiind şi ei integraţi procesului de reconstrucţie. In raporturile cu populaţia sovietică s-a manifestat în general înţelegere şi compasiune reciprocă în acei ani de teroare totalitară. încă de la deportare deşi atitudinea sovieticilor venea de pe poziţii de adversitate, din necesitatea de a executa un ordin primit, cei deportaţi au găsit puţină înţelegere în rândul soldaţilor sovietici, care lăsau pe cei rămaşi acasă să aducă cele necesare drumului lung care se prefigura. In lagăre conflictele au apărut datorită încercărilor de evadare şi a furturilor de alimente de fi coldaţii sovietici. Au existat conflicte şi între deportaţi din cauze diferite. I.u.i în acest sens o mărturie: "Puţini erau generoşi cu ceilalţi, iar zilele treceau monoton şi resimţeam dureros lipsa celor dragi de acasă. Visam c>_ ochii închişi la clipele eliberării din lagăr. Ruşii întâlniţi pe stradă nu erau comunicativi şi se îmbrăcau întotdeauna gros deoarece nu ştiau când ar putea fi ridicaţi şi duşi în Siberia. Femeile îmbătrâneau repede, după 25 de ani iar copii creşteau singuri fără nici o educaţie, părinţii fiind nevoiţi să muncească toată ziua. Omul era considerat o adevărată maşină, munca era adevărata religie şi totul se învârtea în jurul ei. Plutea parcă în aer teroarea deoarece poporul îl ura pe Stalin. Lumea era împărţită între condamnaţi şi paznicii lor. Am observat că ruşii nu erau aşa cum fuseseră reprezentaţi de 1 RADOSAV Doru - DONBAS. O istorie deportată. Editura Ravensburg, 1994, pag. 57.
