Ciubotă, Viorel - Nicolescu, Gheorge - Ţucă, Cornel (szerk.): Jurnal de operaţiuni al Comandamentului Trupelor din Transilvania (1918-1921) 2. (Satu Mare, 1998)
Istorie şi Geografie Istorică / Geschichte und Landeskunde / Történelem és országismeret - Nationalităţi, minorităţi etnice şi stat / Nationalitäten, ethnische Minderheiten und Staat / Nemzeti és etnikai kisebbségek, állam
Problema minorităţilor etnice din România 185 evreilor în România şi mai ales despre faptul că populaţia evreiască putea fi considerată ca o minoritate. în opinia lui Azcarate evreii trebuiau consideraţi ca formând o "minoritate religioasă şi de rasă şi, de asemenea, o minoritate de limbă". ^ în după-masa aceleaşi zile, Z. Aberson a avut o nouă întrevedere cu Azcarate, pe care 1-а înştiinţat că vorbise cu Oprescu şi că urma să plece la Paris să-i pună la curent cu această chestiune pe membrii Comitetului Central Evreiesc, sugerându-le să trimită o Misiune în România, de informare, care să ia legătura şi cu comunitatea evreilor din România. Eric Colban nota după lectura observaţiilor lui Azcarate, tot în 20 iunie 1924: "Foarte interesant". Această minută putea fi un document în Registru, în acelaşi dosar cu scrisoarea sa către Duca, referitoare la limba în bisericile din Basarabia. La 25 iunie 1924 I. G. Duca, ministru de externe îi scria lui Colban ("Cher Monsieur Colban") despre informaţia primită de la Titulescu potrivit căreia Comitetul Delegaţilor israeliţi de la Paris intenţiona să depună la Societatea Naţiunilor o petiţie ("une protestation") în chestiunea şcolilor primare. Pe această temă I. G. Duca îi comunica lui Colban: 1. Proiectul legii învăţământului primar nu conţinea nici o dispoziţie privitoare la israeliţi sau la şcolile lor. Deci, petiţiunea nu putea viza acest proiect ("Done la protestation ne peut viser ce projet"). 2. Probabil "la protestation" viza dispoziţia potrivit căreia examenele în şcolile israelite trebuiau să se facă conform Regulamentului şcolilor private, adică pentru fiecare clasă. Dar, în urma unei întrevederi a lui Bercovici cu ministrul instrucţiei publice, s-a căzut de acord ca acel Regulament să se aplice şcolilor israelite abia în anul următor, Ministerul trimiţând o Circulară în acest sens. La 1 iulie 1924 P.Azcarate îl informa pe Secretarul General al Societăţii Naţiunilor despre conţinutul scrisorii lui I. G. Duca. în plus, conform unei scrisori a lui L.Wolf către Colban din 25 iunie se părea că Organizaţiile israelite de la Londra nu intenţionau să prezinte o petiţie la Societatea Naţiunilor, agreînd mai mult o înţelegere cu guvernul român. Eric Colban nota, în 1 iulie 1924, scurt şi concis: "I agree"20. în timpul unei noi vizite a lui Colban în România (octombrie 1924), la 31 octombrie s-a deplasat la Camera Deputaţilor pentru a se întâlni cu deputatul sas - Hans Otto Roth - preşedintele fracţiunii germane în Cameră. Colban і-a mărturisit că simte o îmbunătăţire a situaţiei din România în chestiunea minorităţilor faţă de anul 1923 când făcuse ultima lui vizită în România. 20 ASDN, 41/36999/1401, Boîte: R 1626. Vezi şi 41/36966/1481.
