Ciubotă, Viorel - Nicolescu, Gheorge - Ţucă, Cornel (szerk.): Jurnal de operaţiuni al Comandamentului Trupelor din Transilvania (1918-1921) 2. (Satu Mare, 1998)
Istorie şi Geografie Istorică / Geschichte und Landeskunde / Történelem és országismeret - Structura aşezărilor şi structuri confesionale / Siedlungs und Konfessionsstrukturen / Települési és felekezeti struktúrák
Structuri confesionale în aria de contact româno-maghiaro-ucraineană 121 concomitent, prin desprindere, două noi episcopii: Satu Mare şi Caşovia. Episcopii romano- catolici de Satu Mare şi Caşovia, precum şi cei grecocatolici de Rozsnyó şi Zips (Scepus, Szepes) au devenit sufragani ai arhiepiscopului de Agria. Episcopia româno-catolică Satu Mare avea autoritate, potrivit diplomei lui Francisc I din 23 martie 1804, peste parohiile din comitatele Bereg, Ungaria, Ugocea, Maramureş şi Satu Mare. Ca dotaţie a fost înzestrată cu moşii din comitatele Heves, Borsod, Bereg şi Maramureş27. Printr-o diplomă separată, datată tot 23 martie 1804, lua fiinţă şi Capitlul catedral Satu Mare, alcătuit din 6 canonici şi dotat cu moşii situate în comitatul Heves28. între anii 1838- 1874 acest capitlu a avut statut de loc de adeverire (locus credibilis)29. în 1804 numărul parohiilor romanocatolice existente în cuprinsul comitatului era apreciat la 2530, fără a se preciza numărul enoriaşilor. Ceva mai târziu, în 1808, numărul credincioşilor era evaluat la 26.547,31 aici fiind incluşi şi cei din oraşul Satu Mare. La nivelul anului 1846 aceştia erau estimaţi la 40.26632, adică 16 la sută din totalul populaţiei comitatului. Dintre comitatele învecinate, număr mai mare de credincioşi romano- catolici găsim doar în Szabolcs: 42. 536 (în Bihor- 29.184, Bereg- 9.138, Maramureş - 11, 617, Ugocea- 4.241, Districtul Chioar- 2.020, Solnocu de Mijloc- 4.123)33. Biserica izraelită nu era organizată pe principiul subordonării, comunităţile locale fiind autonome. în 1724 contele Károlyi Alexandru colonizează evrei în târgurile Cărei şi Ardud pentru revigorarea comerţului34. în oraşe privilegiate ca Satu Mare, Baia Mare şi Baia Sprie nu se puteau stabili. Privilegiul din ianuarie 1721, acordat oraşului Satu Mare, prevedea la modul expres acest lucru. Erau acceptaţi, tacit, doar în mediul rural35. Astfel se explică de ce nu prea apar în recensăminte ori conscripţii. Abia în statistica din 1846 îi regăsim, numărul lor fiind de 9.23336, ceea ce înseamnă o pondere de 4 la sută. în număr mai mare s-au stabilit, potrivit unei situaţii din 1848, în Baia Mare - 1912, Cărei- 1427, Seini- 267, 27 Idem, p. 14 28 Idem, p. 73 29 Idem, p. 82; BUJOR DULGĂU, Sigilii ale locurilor de adeverire aplicate pe documente sătmărene, în" Satu Mare. Studii şi comunicări", XIV, 1997, p. 136. 30 Borovszky Samu, op. cit., p. 506. 31 Ibidem 32 Balogh Margit, Gergely Jenő, op. cit., p. 152. 33 Ibidem , p. 151- 152. 34 Borovszky Samuo, op. át., p. 493. 35 Ibidem. 36 Balogh Margit, Gergely Jenő, op. át., p. 152.
