Ciubotă, Viorel - Nicolescu, Gheorge - Ţucă, Cornel (szerk.): Jurnal de operaţiuni al Comandamentului Trupelor din Transilvania (1918-1921) 2. (Satu Mare, 1998)
Istorie şi Geografie Istorică / Geschichte und Landeskunde / Történelem és országismeret - Structura aşezărilor şi structuri confesionale / Siedlungs und Konfessionsstrukturen / Települési és felekezeti struktúrák
Structuri confesionale în aria de contact româno-maghiaro-ucraineană \ 19 cu 135 parohii şi Baia Mare cu 394 parohii (155 din Maramureş şi Satu Mare, 91 din distrinctul Chioar şi 148 din comitatul Solnocu de Mijloc, ultimele aparţinând canonic Diecezei unite a Făgăraşului)10 11. Prin decretul din 6 februarie 1816 al Consiliului Locotenenţial lua fiinţă doar Dieceza gr. cat. de Eperjes (194 parohii cu 158.615 credincioşi), iar 72 de parohii sătmărene, din cadrul Vicariatului Satu Mare, înfiinţat în 1776, situate la sud de cursul Someşului, erau trecute în componenţa Eparhiei unite Oradea Mare. Transferul a fost consfinţit prin bula papală "Imposita humilitati Nostrae" din 9 iulie 182311. Cu preluarea actelor oficiale şi împărţirea fondurilor diecezane a fost însărcinat şi trimis la Muncaci protopopul Sanislăului, Basiliu Köváry12. Ulterior preluării parohiilor sătmărene, episcopul S. Vulcan a depus diligenţe în direcţia înfiinţării unui vicariat la Cărei, dar fără sorţi de izbândă13. Cele 72 de parohii totalizau 54.095 suflete. Dintre acestea, 51 de parohii (40.540 loc) erau curat româneşti, 11 parohii (6692 loc.) erau cu populaţie mixtă româno-maghiară, 5 parohii (3604 loc.) erau locuite de ruteni, 4 parohii (2832 loc.) maghiaro- rutene şi 1 parohie (427 loc.) româno-maghiaro-ruteană14. Restul parohiilor sătmărene de la nord de Someş, precum şi cele din Maramureş şi Ugocea, au rămas şi pe mai departe dependente de Muncaci. O parte dintre ele, adică 94 de parohii cu cca 60.000 de suflete, vor intra în componenţa Episcopiei gr. cat. Gherla, înfiinţată prin bula papei Pius al IX-lea din 6 decembrie 1853l5. în 1827 are loc un schimb de parohii între episcopiile din Oradea şi Muncaci, prin care prima restituia un număr de 10 parohii, primind, în schimb, altele 9: Arieşu de Câmpie, Bozinta Mare, Buşag, Csegöld, Erkenéz, Nyiradony, Petea, Săsar şi Szentgyörgyábrány16. Prin urmare, cele 72 de parohii transferate au devenit 71. Dieceza orădeană avea să cuprindă, conform şematismului din 1839, întocmit la moartea episcopului Samuil Vulcan, 169 de parohii şi 395 de filii, 174 de preoţi şi 106.135 credincioşi17. în sfârşit, numărul credincioşilor greco-catolici din comitatul Satu Mare, potrivit statisticii din 1846, era estimat la 101.81918, cea ce reprezenta 41 la sută din totalul populaţiei. 10ІАСОВ Radu, Istoria diecezei române unite a Orăzii Mari, Oradea, 1932, p.96. 11 A munkácsi püspökség, p.60 şi 64 12 IacobRadu, op.cit., p.97 13 Ibidem 14 A munkácsi püspökség, p.72 15 Idem, p.73 16 Idem, p.72 17 Iacob Radu, op.cit., p.98. 18 Balog Margit, Gergely Jenő, op.cit., p. 152
