Ciubotă, Viorel et al. (szerk.): Episcopia greco-catalică de Mukacevo documente 2. (Satu Mare, 2012)
R. Gindele: Tumulii dacilor liberi de la Iza
Iza І Із a during the Hallstatt C-D stages of the Iron Age. The Dacian occupation layer, with a thickness of 30-35 cm, is the most consistent. There were found 12 dwellings that can be dated according to the archaeological material to the 4th — 3rd centuries BC. The wall of this period is 8 m wide and between 1.5 and 2 m high today. Charcoal fragments and the burnt soil revealed by excavations indicate the existence of a palisade. The stone plates that slipped into the ditch show that the outer part of the defensive wall was plated with such stones that are to be found abundandy in the area. The ditch is 14-15 m wide and 1.5 m deep from the current surface. The ditch was filled in two phases: the first deposition of 40-50 cm was made during the existence of the fortress and the second, the upper one, with traces of burning and the stone plates fallen off the defensive wall, after the fortress was abandoned. A tower or a batde platform completes the fortification in the north-west corner. The fortress of Biserica Albă ’’Dealul Mănăstirii” probably functioned as a local powercentre and controlled the main traffic route on the Tisa valley. After having it abandoned in the 3rd century BC the fortification was never used, opposite the way the one from Slatina was used over the 1st century BC and the 1 st century AD. TUMULII DACILOR LIBERI DE LA IZA Cultura Tumulilor Carpatici se întinde în partea nordică a civilizaţiei dacice, ocupând o arie geografică muntoasă şi de podiş, şi puţină câmpie. Se întinde în estul Slovaciei, vestul Ucrainei, nord-vestul României şi pe ambele versante ale Carpaţilor Nordici şi Răsăriteni şi în Moldova de nord. Principala caracteristică este ritualul de înmormântare sub formă de incineraţie sub tumuli. Din punct de vedere cronologic este o cultură arheologică cu dificultăţi de încadrare. Din cauza inventarelor sărăcăcioase ale mormintelor, descoperirile cu sensibilitate cronologică lipsesc, datările sprijinindu-se de multe ori doar pe ceramică sau pe considerente logice. Mai mulţi cercetători sunt de părere că această cultură îşi are originea în cea dacică şi se dezvoltă în primul rând după războaiele daco-romane de la începutul sec. II. d. Hr. evoluând până la sfârşitul sec. IV. d. Hr. In Bazinul Tisei Superioare cea mai importantă necropolă a culturii tumulilor carpatici a fost cercetată la Iza. Tumulii sunt amplasaţi în şir, pe terasa unei vechi albii al râului Rika, afluent nordic al Tisei. Cei cca. 80 de tumuli (punct Iza I) au format trei grupe cu câte 6-8 şi 25-28 movile. La cca. 2 km de acestea au fost identificaţi alţi 35 de tumuli (punct Iza II), care au fost dispuşi în trei grupuri. Foarte probabil în antichitate pe terasa râului Rika a existat un mare cimitir al culturii tumulilor carpatici, tumulii dintre cele două puncte fiind distruşi actualmente în totalitate de lucrările agricole. Au fost cercetaţi în totalitate 53 de tumuli, din care 38 la Iza I. Tumulii au diametrul de 6-10 m şi înălţimea actuală de 0,15-0,40 m. Ritualul funerar caracteristic este incinerarea defunctului pe locul înmormântăm şi după aceasta ridicarea movilei de pământ deasupra locului rugului funerar. In multe cazuri osemintele calcinate erau adunate de pe suprafaţa rugului şi depuse în urne, care erau fost îngropate lângă rug sau doar îngopate direct. Vasele sparte pe locul înmormântării atestă un posibil banchet funerar legat de ritualul de înmormântare. Un alt aspect interesant este prezenţa a
