Ciubotă, Viorel et al. (szerk.): Episcopia greco-catalică de Mukacevo documente 2. (Satu Mare, 2012)
R. Gindele: Cetatea stăpânilor sării de la Slatia
Slatina / Солотвино CETATEA STĂPÂNILOR SĂRII DE LA SLATINA Cetatea dacică de la Slatina-Cetăţuia este situată în imediata apropiere a unei saline, care probabil funcţiona şi în antichitate şi era destinată controlului acesteia. Fortificaţia ocupă platoul unui promontoriu de pe malul nordic al luncii Tisei, pe o suprafaţă de cca. 65 x 60 m. Cetatea a fost descoprită în 1953 de către P.P. Sova de la Muzeul din Ujgorod şi a fost cercetată prin săpături în 1967 de P.P. Bârnea, în 1986 de V. I. Kotigorosko, în 1991-93 de I. Kobal, în 1996 şi 1998-99 de către o echipă mixtă de cercetare româno-ucrainieană. Amplasamentul era locuit încă din epoca paleolitică, în epoca bronzului şi ulterior perioadei dacice în epoca medievală. Pantele promontoriului sunt abrupte, azi este vizibil pe partea estică că a fost fortificat de un şanţ cu o lungime de 60 m şi cu o lăţime variabilă, fiind săpat pe locul unei viroage existente anterior. Şanţul de apărare se adânceşte de la nivelul actual de călcare la 2,25 m, însă un indiciu mai bun pentru dimensiunea acestuia este diferenţa de aproape 7 m de la fundul şanţului până la coama valului fortificaţiei. Dacă adăugăm şi înălţimea palisadei putem să concluzionăm că cetatea a avut un veritabil sistem de fortificare. Fortificarea a fost realizată în două faze: dovezile arheologice indică că prima palisadă a fost arsă şi apoi valul reconstruit. în a treia fază fortificaţia a fost refăcută mai târziu, în evul mediu. Poarta de acces era tot pe partea estică loc indicat de actualul drum. în faţa porţii se poate observa o limbă de pământ, care probabil indică existenţa unui sistem „în şicană”, de barare a acesului direct. Pe celelalte trei laturi panta abruptă cu o diferenţă de nivel de până 32 m nu necesita o fortificare, era suficientă doar construirea unei palisade de lemn. Primul nivel dacic s-a păstrat în partea de sud-est a promontoriului, unde au fost descoprerite o locuinţă adâncită în pământ şi câteva gropi de provizii. Prima aşezare dacică de la Slatina a funcţionat în sec. IV-III. î. Hr. şi, datorită poziţiei retrase, foarte probabil nu a fost afectată de pătrunderea triburilor celtice. Al doilea nivel dacic s-a păstrat pe toată suprafaţa platoului şi are o grosime consistenţă de cca. 20 cm. Tot acum s-a trecut şi la amenajări de teren constând în nivelări şi umpluturi pentru a aduce terenul la orizintal. Acestei Amplasamentul cetăţii dacice de la Slatina. Місце розташування дакійського городища з Солотвина. The position of the Dacian fortress of Slatina. 14
