Horvat, Irina Liuba: Icoane din colecţia Muzeului Judeţean Satu Mare (Satu Mare, 2014)
Lista documentelor - 1
1 1750 februarie 12, Sighetu Marmaţiei. Andrei Bacsinszky140, vicarul uniţilor de rit grecesc din Marmaţia îl informează pe episcopul Mihail Manuel Olsavszky asupra morţii parohului din Rona de Sus pe drumul de întoarcere de la târgul din Sighet, mulţumindu- i acestuia pentru cei 250 de florini trimişi pentru organizarea congregaţiei clerului şi îl informează, totodată, despre existenţa unui diacon bigam în parohia sa. 12 лютого 1750 року, Сігет. Вікарій возз'єднаних грецького обряду в Мармації, Андрій Бачинський повідомляє єпископу Михайлу Мануїлу Ольшавському про смерть парафіяльного священик з с. Рона-де-Сус коли повертався з ярмарку, з Сігету, дякуючи йому за 250 флоринів відправлених для організації конгрегації духовенства та інформує його, також, про існування диякона двоєженця у своїй парафіяльній церкві. L<audetur> l<esu> C<hristus>. Illustrissime, ac R<eve>r<e>nd<i>ss<i>me D<omi>ne Praesul, / D<omi>ne Praelate, ac Patrone mihi Benignissime / Gratiosissime! Felix meum iter, quod benedictione Praesulea lllu/stritatis Vestrae susceperam felicius consum/massem, si in statu eo, quo Marmatiam reli/queram, reperissem, ast subsistentibus reliquis / unus de reliquis reprobus, utinam non aeternum / infelix de discipulis effectus est, R<evere>ndus scilicet / quondam Parochus Felső Rounens<is> Marcus Pap, qui Szigethini plus forte hauriendo, in nundinis / hebdomadalibus vix op<p>ido egrediens intra sepes / hortorum Szigethiensium animam emisit, quod / et pro scandalo haereticorum bidui ferme in / hor<r>eo (ex gratia tamen Perill<ustr>is D<omi>ni Provisorio Caesa/reo) exangue putidumq<ue> cadaver iacebat, ante / meum reditum humi mandatum. Cum autem ob viarum ruinas et fluvio/rum alluviones, non prius quam pro <vigesima quar>ta huius / praefigere quieverim Congregationes Cleri Marmatici, / cui distribuendi, veniendi fuerant de gratiosa lllu/stritatis Vestrae resolutione transmitti 250 flor<eni> / Rh<enenses>, idcirco metuendo, ne quietantiae super perceptis // tardius submittendae remoram futurae sum<m>ae in/terponerent, ego secundum conscienciam meam, / iis, quos tum ex priori examine, tum ex vitae pro/bitate dignos repentabam, uti hic specifice eorundem / ap<p>ono quietantias distribui, si quis defectus oc/cur<r>erit, aut in subscriptionibus, aut sigillorum / ap<p>ressionibus, defectus scriptorum me excusabit. De bigamis uti meam humillimam reprae/sentationem feceram, iterato cum latore harum / coram lllustritate Vestra reitero, hic etiam ex illis / est, qui suscepto prius Diaconatus ordine, duxit / uxorem, cum quo, uti et caeteris, quae dispositio lllu/stritati Vestrae futura est,, eandem effective exe/qui, uti mei muneris est, ita et nullatenus inter/mittam. His, dum gratiosissimam, ac Praesuleam / lllustritatis Vestrae exosculor dexteram, me gratiis / Patroni, ac favoribus dedicans sum // Illustrissimae, ac R<evere>nd<i>ss<i>mae / D<omi>nationis Vestrae // Cliens infimus / Andreas Bacsinszky / R<itus> G<raeci> Vicar<ius> m<anu> p<ropri>a // Szigethini <duodeci>ma Februarii / 1750. Arhiva de Stat a Regiunii Transcarpatia, fond 151, opis 1, dos. 1644, fila 1, orig. Державний архів Закарпатської області, Ф. 151, оп.1, спр. 1644, арк.1, Оригінал. 140 Andrei Bacsinszky a fost vicar al Maramureşului între anii 1746 - 1754, de unde a fost destituit din cauza exceselor pe care le-a făcut, mai ales de natură financiară. Funcţionează apoi ca paroh la Hajdudorog şi apoi la Sátoraljaújhely unde moare în anul 1758. Cf. Tit Budu, Disertaţiune despre episcopii şi vicarii români din Maramureşiu, Gherla, 1891, p. 29 - 30 38
