Kinces, Diana: Tăşnad. Chid cultural. Istoric (Satu Mare, 2015)
Învăţămănt
Balint Ştefan, greco-catolic, cantorul Szakara Andrei, român şi profesorul Képes Sámuel, reformat. Statistici complete privind populaţia localităţii avem doar începând cu anul 1847, când găsim la Sărăuad 830 de locuitori, din care 15 romano-catolici, 559 greco-catolici (români), 1 luteran, 230 reformaţi şi 25 de izraeliţi. Recensământul din 1850 nota 1151 locuitori, din care 753 români, 352 maghiari şi 21 evrei. Recensământul din 1880 consemna la Sărăuad 1093 de locuitori în 194 de case, din care 726 erau greco-catolici, 308 reformaţi, 22 romano-catolici, 28 izraeliţi şi 9 evanghelici, fiind notaţi şi 216 ştiutori de carte. în anul 1900 în localitate erau 961 de greco-catolici, 472 de reformaţi, 25 de evrei şi un catolic. Şcoala confesională (învăţător loan Pop) o frecventau 112 copii, iar şcoala repetiţională (şcoala de duminică) o frecventau 41 de tineri. \ într-o monografie a şcolii din Sărăuad, redactată în anul 1933 de directorul şcolii, Vasile Ardelean, este menţionată existenţa unui cerc cultural "Grigore Maior", un cerc al învăţătorilor din comunele Sărăuad, Cig, Săcăşeni, Chegea, Păgaia şi Resighea, care avea menirea de a culturaliza populaţia de la sate prin intermediul unor programe şi activităţi bine conturate. însă cel care a adus faima localităţii este fără îndoială marele episcop greco-catolic Grigore Maior, născut în anul 1715 în Sărăuad, cu studii strălucite la Cluj, Tirnavia şi Roma, cu un destin tragic, amintim că a fost exilat între anii 1764 - 1771 la mănăstirea Sf. Nicolae din Mukacevo, şi care a intrat în eposul popular ca martir al luptei pentru drepturile românilor transilvăneni (vezi Doina lui Grigore Maior). A rămas în memoria documentelor prin excepţionalele sale iniţiative, mai ales în domeniul învăţământului. A înfiinţat cca. 200 de şcoli în vasta sa dieceză, o fundaţie la Blaj, prin care, în fiecare an, 200 de studenţi săraci primeau pâinea necesară pentru a supravieţui şi a trimis la studii la Roma pe corifeii Şcolii Ardelene, Gheorghe Şincai, Samuil Міси şi Petru Maior, fapt care şi singur i-ar fi asigurat nemurirea. De asemenea, Grigore Maior a dovedit şi verticalitate vis - a - vis de Curtea Imperială şi de capitlul episcopal, hotărând să se retragă din funcţia de episcop atunci când şi-a pierdut susţinerea şi încrederea, trăind în ultimii ani 1782 - 1785 retras în mănăstirea din Alba lulia, fiind regretat amarnic de popor şi de preoţime. Prin faptele sale, prin generozitatea sa (şi-a lăsat majoritatea averii pentru scopuri cultural - bisericeşti), prin tragismul vieţii sale, episcopul Grigore Maior a rămas în memoria colectivă a zonei şi astăzi locuitorii putând să povestească întâmplări şi fapte din viaţa acestui demn reprezentant al populaţiei româneşti din zonă. Biserica Ortodoxă Sf. Grigorie Teologul Lăcaşul de cult actual, ortodox, este vechea biserică ridicată în anul 1777 din iniţiativa şi cu sprijinul material al episcopului greco-catolic Grigore Maior (1715-1795), modificată în anul 1900 (i s-a adăugat altarul şi і s-a înălţat turnul cu 4 m) şi renovată în anul 2014, când і-a fost adăugat şi hramul "Sfinţii Martiri Brâncoveni". Clădirea bisericii, construită pe locul vechii bisericuţe de lemn, are o singură navă cu oabsidă semicirculară. Turnul de deasupra navei are dispuse, pe fiecare latură, ferestre semicirculare. Sub acestea sunt amplasate câte o fereastră rotundă, ce luminează primul nivel al turnului. Exteriorul edificiului este tencuit în alb. Tot Grigore Maior a cumpărat
