Kinces, Diana: Tăşnad. Chid cultural. Istoric (Satu Mare, 2015)

Învăţămănt

Biserica Romano - Catolică

Parohia romano-catolică a existat în Tăşnad încă din secolul al Xlll-lea şi a funcţionat până în anul 1566, odată cu apariţia calvinismului. Două secole mai târziu, odată cu colonizarea şvabilor catolici din Germania se reia activitatea cultului romano-catolic în Tăşnad, care-şi ţineau la început slujbele în capela familiei Cserey. Biserica a fost construită în perioada 1783-1784, din donaţia Măriei Terezia, însă în urma distrugerilor suferite biserica a fost demolată şi s-a reconstruit una nouă în anii 1903 - 1905, după planurile constructorului Stegmüller Árpád, originar din Debrecen.

Biserica Reformată

Biserica medievală a oraşului Tăşnad, centru de protopopiat pe parcursul evului mediu, şi-a păstrat în ansamblu aspectul original, fiind înscrisă pe lista monumentelor istorice. Biserica se evidenţiază în rândul bisericilor sală din târgurile Transilvaniei, prin dimensiunile sale considerabile şi lungimea corului, acesta din urmă amintind de planurile bisericilor medicante. Construcţia a fost ridicată în anul 1476, în perioada lui Ladislau Geréb, episcop de Alba lulia şi rudă a regelui Matei Corvin. Edificiul se compune dintr-o navă dreptunghiulară de 12,5x27m şi un cor de 14,3m lungime.

Ceasul a fost montat în turnul înalt de 42 m în anul 1905 de meşterul Müller János din Budapesta, iarorga, mai veche decât biserica a fost construită în anii 1870 de Angszter József din Pécs.

Frumuseţea bisericii este dată şi de amvonul înalt de 6 m, de altarele realizate la Budapesta, de statuile sculptate în lemn, lucrate în Tirol şi Moravia (1913-1917) şi de cele trei capele: Capela Sf. Ana (1823), Capela St. Antoniu (1908) şi Capela Sf. loan (1829).

Zidurile navei şi ale corului au şi acum ferestrele decorate cu muluri splendide. Construcţia a fost preluată de reformaţi în secolul al XVI-lea. Ulterior, în 1660, în timpul invaziei turceşti, a fost grav avariată. Turnul vestic, baroc, s-a construit la începutul secolului al XlX-lea, iar porticul sudic mai târziu, în fqrmă^qgotică.