Bălu, Daniela: Certeze. Chid Cultural. Istoric (Satu Mare, 2015)

Arhitectură - etnografie

A şasea moară este a lui Sas Gheorghe "a Ciurdarului". A fost construită în anii 1940.

Ce-a de-a şaptea moară a fost a lui Sas Petre, construită pe strada Ciocăneşti nr. 964, înainte de război. Azi nu mai este funcţională.

Ârhitect|iră - «nografie

Din punct de vedere etnografic comuna Certeze face parte din marea şi binecunoscuta zonă a Ţării Oaşului, astăzi dominată de antinomia dintre vechi şi nou, tradiţional şi modern.

Specificul arhitecturii rurale în sec. XIX şi începutul sec. XX era dat de casele bicelulare, construite pe lespezi de piatră, din bârne de stejar, cu acoperişuri în patru ape. La începutul sec. XX apar casele cu 3 încăperi (două camere şi tindă), unele acoperite cu draniţă (doar puţine), iar de la mijlocul sec. XX cu ţiglă, predominând însă acoperişurile din paie. Cea mai veche casă din zonă, care se păstrează şi azi la Muzeul Satului din Bucureşti, este din Moişeni, construită în 1780 şi strămutată în anul 1936 în capitală.

Modelul tradiţional de planimetrie specific zonei Oaşului se regăseşte şi în casa muzeu din Certeze (1947), o "insulă" arhaică în mijlocul "oceanului" de vile şi palate contemporane.