Virag, Cristian: Cercetări Archeologice în Judeţul Satu Mare 2. (Satu Mare, 2015)
Tăsnad - Sere
1999) [(S IX-XI: locuinţă de suprafaţă în S X (L. Pandantiv. Tăşnad - Sere Pendant. Tăşnad - Sere Намисто. Ташнад - Cepe Chiar şi astăzi valea Cehalului şi-a păstrat în parte aspectul mlăştinos, mai accentuat la deschiderea sa înspre Câmpia Ierului. Desigur, imaginea microzonei s-a schimbat în decursul vremii, spre exemplu hărţile mai vechi indică o suprafaţă împădurită mai mare. Spre finalul sec. XVIII chiar porţiunea aşezării care ne interesează era acoperită cu pădure. Locuirile din diferite perioade au evoluat pe prima şi a doua terasă a văii (altitudine în jurul a 140 m), pe un teren cu aspectul unei pante cu uşoară înclinaţie estică. încă de la sfârşitul sec. XIX-începutul secolului XX, zona de nord-vest a României a suscitat un interes pentru o serie de istorici care, intrând în contact cu numeroase descoperiri întâmplătoare, au publicat câteva articole informative referitoare la aceste aspecte. în acest sens putem aminti articolele lui E. Orosz (Orosz 1909. 10) şi ale lui M. Roska (Roska 1910. 354-361.) referitoare la descoperirile neolitice din zona Tăşnadului. După înfiinţarea Muzeului Orăşenesc Tăşnad, mai multe descoperiri incidentale, provenind din zona avută în vedere, au intrat în colecţia muzeului. De asemenea, lucrările edilitate realizate în zona ştrandului termal şi a complexului turistic au dus la descoperirea de materiale neolitice, epoca bornzului, sporadic sec II-IV. în 1986, N. Iercoşan realizează o periegheză în zonă, identificînd mai multe complexe în malul canalului Cehal. Primele cercetări au loc în 1989 (Iercoşan 1994-1995. 9-23) de către N. Iercoşan: S 1/1989 şi sondarea parţială a 2 gropi mari (G1-G2) tăiate de canalul Cehalului, din 6 detectate în mal (Starcevo-Criş). Acesta continuă cercetările în 1995 (Iercoşan 1996) [(4 secţiuni (S II-V); rezultate importante:Ll, o locuinţă de suprafaţă (în S III şi casetele A şi B), groapă menajeră (în S III)], 1996 (Iercoşan 1997) ](S VIVIII şi o groapă în malul Cehalului (G 3) şi o vatră cu gardină (V 1)], 1998 (Iercoşan ), 2 gropi menajere (în S IX), o groapă de mari dimensiuni în S XI şi G4 în malul Cehalului], 1999 (Iercoşan 2000) ](S XIIXIV: 5 gropi şi în malul Cehalului, caseta A, în apropiere de Gl/1989 cu resturi de schelet uman (mormânt neolitic sau Coţofeni?)]. După dispariţia prematură a lui N. Iercoşan, cercetările au fost preluate de către J. Nemeti, C. Astaloş şi C. Virág. Astfel, în 2001 J. Németi, C. Astaloş realizează o săpătură de salvare: pe traseul canalului de evacuare a apei reziduale din ştrand: S I 2
