Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2003-2004 (7-8. évfolyam, 1-2. szám)
Cosmin Popa-Gorjanu: Feudalismul românesc?
Feudalismul românesc? 41 pomeneşte „răsplătirea slujbelor” care în opinia sa „avea caracterul feodal, care este de a împărţi veniturile statului cu funcţionarul”3. Nicolae Iorga utilizează modelul feudalismului apusean şi terminologia asociată acestuia atunci când discută despre natura relaţiilor dintre domnii români şi regii Ungariei. El menţionează termeni precum: „feudă”, „datorii feudale”, „vasalitate”, „drepturi feudale”, „legături feudale”, „semi-feudalism sârbesc”, „feudalitate deplină în Ungaria şi Polonia”, „nex perfect al feudalităţii”, „fiscalitate feudală”. Bosnia era astfel „o feudă croată”, domnii români aveau „repulsie pentru omagiu”, Amlaşul şi Făgăraşul erau feude, Ţara Severinului era numită „feudă ungurească”, domnii au „datorii feudale”4. Unele dintre textele conţinând aceşti termeni au fost redactate în anii 1915-1916, şi reflectă însuşirea terminologiei şi conceptelor istorice curente în istoriografia europeană a vremii. Petre P. Panaitescu, în Problema originii clasei boiereşti5, a utilizat cuvintele feudal, feudalitate de câteva ori. El distingea între o „adevărată boierime feudală”, separată de ceilalţi boieri (nefeudali am putea spune) prin deţinerea imunităţii. Panaitescu vorbea însă despre „privilegiu feudal”, „organizaţie militară feudală”, „obicei feudal”. El a vorbit adesea despre nobilimea română, clasa boierească, fiind prin aceasta pe cale să efectueze echivalarea cu nobilimea occidentală, numită adesea feudalitate. Operând cu modelul feudalismului occidental oferit de lucrarea lui Marc Bloch, La société féodale, Petre P. Panaitescu se pronunţa fără echivoc: „feudalitatea în sensul ei formal şi juridic a existat la români în evul mediu întocmai ca în apusul Europei”6. Argumentele în favoarea acestei teze sunt existenţa câtorva elemente componente ale sistemului feudal din apusul Europei: imunitatea, existenţa unor relaţii de natură suzerano-vasalică între domnie şi „boierimea feudală” exprimată în dominium eminens, boierii sunt vasalii domnului. Panaitescu susţinea că omagiul feudal a existat şi la noi, el fiind dedus din formulele actelor de cancelarie care se referă la slujitori credincioşi şi credinţa arătată de ei domnului, care nu este altceva decât Jurământ omagial”7. Gheorghe Brătianu, deşi expus aceloraşi influenţe ale medievisticii interbelice occidentale, pare a fi avut o poziţie precaută, echilibrată şi nuanţată. In contextul analizei relaţiilor dintre domnie şi stări în evul mediu el aprecia că „nu se poate socoti în ţările noastre feudalitatea pe acelaşi plan, cu cel pe care ni-1 arată regimul ei din ţările apusene, ajuns la deplina sa 3 Ibidem, p. 249. 4 N. Iorga, Studii asupra evului mediu românesc, ed. îngrijită de Ş. Papacostea, Bucureşti, 1984, p. 54, 55, 59, 61, 62, 82, 83, 84. 5 P. P. Panaitescu, Interpretări româneşti. Studii de istorie economică şi socială, Ediţia a Il-a, Bucureşti, 1994, p. 36-39. 6 Ibidem, p. 57. 7 Ibidem, p. 58-60.
