Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2003-2004 (7-8. évfolyam, 1-2. szám)
Ioan Aurel Pop: Între Habsburgi şi Otomani: Transilvania la mijlocul secolului al XVI-lea
păstrat cu generozitate asemenea date din anii în care Habsburgii se înstăpâniseră asupra Transilvaniei, adică din intervalul 1551-1556. Pentru înţelegerea mesajelor lor, este nevoie de o scurtă rememorare a principalelor evenimente legate de disputa otomano-habsburgică asupra Transilvaniei. După moartea lui loan Zápolya, Poarta l-a recunoscut drept principe al Transilvaniei pe minorul loan Sigismund (fiul defunctului voievod-rege), sub regenţa mamei sale, Isabella8, dar cu puterea efectivă dată episcopuluitezaurar Martinuzzi sau “Fratelui Gheorghe” (cum era numit în mod curent acest prelat şi om politic de origine croată). Dieta ţării a consfinţit această situaţie, inclusiv suzeranitatea sultanului. Fireşte, Habsburgii nu s-au resemnat, reuşind atragerea de partea lor chiar a guvernatorului Martinuzzi. Acesta şi-a consolidat mereu puterea şi poziţia, netezind calea dominaţiei habsburgice. Numai că împăratul Carol Quintul, artizan al unei politici mondiale şi stăpân peste o lume în care soarele nu apunea niciodată, a găsit cu cale să încheie, la 19 ianuarie 1547, o nouă pace (pe cinci ani) cu Poarta otomană, acceptând şi plata unui tribut anual de 30 000 de galbeni către sultan. în aceste condiţii, speranţele fratelui său - Ferdinand - de a pune mâna pe Transilvania (cum încerca să facă încă din 1526) păreau tot mai lipsite de realism. O undă de optimism a venit însă din partea lui Martinuzzi, care, împreună cu stările transilvane, s-a opus păcii cu otomanii din 1547, i-a oferit Transilvania lui Ferdinand, cerându-i acestuia şi împăratului german ajutor. Astfel, în 1548, ţara era cedată Habsburgilor, în schimbul recompensării fiului lui loan Zápolya şi a mamei sale cu principatele sileziene Oppeln şi Ratibor şi cu anumite sume de bani. Martinuzzi era şi el răsplătit regeşte pentru rolul jucat, devenind arhiepiscop primat de Strigoniu şi cardinal in spe. Era rândul Porţii să reacţioneze, plănuind îndepărtarea lui Gheorghe Martinuzzi şi trimiţând oşti la solicitarea lui Petru Petrovici, corniţele de Timiş şi a Isabellei. Armate conduse de paşa de Buda, de Petru Petrovici şi de domnii Ţării Româneşti (Mircea Ciobanul) şi Moldovei (Iliaş Rareş) îl atacă pe Martinuzzi (1550), care însă rezistă. în faţa situaţiei indecise, Ferdinand ia măsuri ferme de ocupare a Transilvaniei: în vara anului 1551, o oaste de mercenari condusă italianul Gianbattista Castaldo impune renunţarea la tron a lui loan Sigismund (care obţinea principatul Oppeln) în favoarea lui Ferdinand. Martinuzzi primeşte acum demnitatea de voievod al Transilvaniei, precum şi promisul titlu de cardinal. Părea în culmea gloriei, când, bănuit de trădare fiindcă încerca să temporizeze reacţia turcilor, este asasinat (decembrie 1551) de către Castaldo, care primise mână liberă să acţioneze din partea lui Ferdinand. Este momentul de început al dominaţiei habsburgice asupra Transilvaniei, prelungită până în 1556. Noul regim nu era agreat de Intre Habsburgi şi Otomani: Transilvania la mijlocul secolului al XVI-lea 145 8 E. Veress, Izabella Királyné. 1519-1559, Budapest, 1901, passim.
