Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2001-2002 (5-6. évfolyam, 1-2. szám)
Etnie şi confesiune
98 Ileana Burnichioiu degradare, fresca interioară cu un tablou votiv şi câteva resturi ale unor monumente funerare cu inscripţii. La numai câţiva ani distanţă de vizita lui Torma, starea bisericii, ameninţată cu demolarea, a atras şi atenţia celor interesaţi atunci de soarta monumentelor, astfel că cei trimişi teren - Horváth Miklós şi Szinte Gábor -, ne-au lăsat, din anii 1882, 1883 şi 1886, mai multe relevee planimetrice şi iconografice, atât pentru pictura găsită la interior, cât şi pentru o serie de ornamente cioplite în piatră4. După anul 1886, biserica a cunoscut o perioadă de reparaţii, care au constat în refacerea părţii vestice a navei cu turnul, lărgirea ferestrelor şi tencuirea integrală5, iar desenele din anii 1882-1886, au fost trimise la Arhiva Comisiei Monumentelor din Budapesta. Cu toate că au fost semnalate de mai multe ori în literatură6, principalele surse care documentau despre relaţia dintre biserică şi unii ctitori au rămas inaccesibile cercetării. La publicare, Torma şi-a însoţit materialul şi de o serie de supoziţii, printre care şi aceea că acolo a fost ctitoria a două doamne nobile (presupuse a fi Mara şi Catarina) din familia nobilului sârb Nicolae Cherepovici şi că pictura aparţine secolului al XVI-lea. Articolul a fost cunoscut de o parte din cei care au discutat despre arhitectura medievală hunedoreană sau despre ctitorii de la Bârsău, dar pentru că a redat un plan şi dimensiuni eronate pentru biserică, aceasta a fost considerată multă vreme dispărută. în aceste condiţii, toate teoriile construite pe parcursul secolului XX despre acest subiect, au rămas să facă trimitere la articolul lui Torma, la fragmentele epigrafelor pe care le citise şi la foarte puţinele izvoare scrise ce aminteau de membri ai familiei Cherepovici. Corecţia privind existenţa vechii biserici a fost făcută numai după alte cercetări de teren, din anii 1966 şi 1969. S-a observat atunci că după planimetrie şi caracteristicile bolţii altarului, construcţia este medievală şi ar putea data din secolul XV-lea7. Devenită monument, a intrat apoi şi în atenţia specialiştilor în conservare şi restaurare, atât pentru arhitectură, cât şi pentru pictură8, dar nici una dintre aceste cercetări nu a fost încheiată, rezultatele publicate însemnând câteva 4 Din cele 21 de copii, 19 pot fi consultate la Kulturális Örökségvédelmi Hivatal. Tervtár (iniţial Műemlékek Országos Bizottsága, MOB), Bp., K. 4800-02, 13519 (cu vechile numere ale MOB: 5216-5219), FM 41-51 (MOB. 545-555). 54-58 (MOB. 558-562) (în continuare. KOIi Tervtár), iar două la Néprajzi Múzeum. Adattár, Bp. (MOB. 556-557). 5 Lucrări identificate în elevaţie de către Eugenia Greceanu, op. cit., p. 41 şi la nivelul fundaţiilor de către Luminiţa Dumitriu, “Sfântul Nicolae” Church from Bârsău, Hunedoara County, în Cercetări Arheologice, XI (2000), p. 189-196. Anterior, bolta navei fusese acoperită cu vanTorma K„ op. cit., p. 54, fapt ce explică şi absenţa copiilor pentru pictura din această zonă. 6 Szinte G., Kolczvár, în HTRTÉ. VII (1891). p. 29. 70-74; Gerecze P., A Műemlékek Országos Bizottsága rajztárának jegyzéke, ín Magyarország Műemlékei, I, Bp., 1905, p. 267-269; S. Dragomir, op. cit., p. 143; C. Petranu. L'art Roumain de Transylvanie, Buc., 1938, p. 36; Radocsay D., A középkori Magyarország falképei. Bp., 1954. p. 117; V. Vătăşianu, Istoria artei feudale în Ţările Române, Buc., 1959, p. 758 (cu una dintre schiţele lui Szinte la fig. 723). 7 Eugenia Greceanu, op. cit, p. 41; ulterior, autoarea a revenit cu o datare mai restrânsă, în a doua jumătate a secolului eadem. Spread of byzantine tradition in medieval architecture of Romanian masonry churches in Transylvania, în Etudes Byzantines et postbyzantines, 1 (1979), p. 202. 8 S-a studiat paramentul exterior şi a fost sondat interiorul pentru a se verifica dacă mai există frescă.
