Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2001-2002 (5-6. évfolyam, 1-2. szám)
Societate
24 Radu Lupescu înainte de a părăsi acest subiect este necesară clarificarea unei probleme cu care m-am confruntat deseori. Deşi ştim precis că mai multe posesiuni, în special cele aflate în Haţeg, erau în posesia unor familii locale cu titlu nobiliar, totuşi ele figurează de multe ori ca şi pertinenţe ale Hunedoarei, şi deci aflate în proprietatea Hunedorenilor. De exemplu, Subcetate, în 1462 a fost dat de regele Matia, Cândreştilor, care au rămas constant în posesia ei. Totuşi posesiunea respectivă apare şi în documentele din 1482 şi 1506 ca şi proprietate a Hunedorenilor. Cu atât mai confuz este acest lucru cu cât Subcetate nici nu este trecută printre posesiunile stăpânite parţial, deşi în documentele respective există şi o asemenea categorie. Cu toate că aceast fenomen se explică de obicei tot printr-o stăpânire parţială, cred că ea este încă o problemă deschisă. Cea mai importantă concluzie la acest capitol este constanta transformare a domeniului. Acest lucru se referă atât la pertinenţele exterioare, cât şi cele interioare. în privinţa mişcărilor de posesii ale pertinenţele exterioare avem câteva date mai sigure ele fiind implicate în diferite tranzacţii. Pentru pertinenţele interioare, deşi nu dispunem de date directe, şi în cazul lor se poate observa o dinamică, legată probabil şi de mişcări de populaţie. Acest fapt demonstrează foarte clar cât de periculoasă este proiectarea unor date târzii pentru perioade mai timpurii de existenţă a unor domenii. Organizarea domeniului în răstimpul de aproape un secol cât Hunedoara a fost în proprietatea Hunedorenilor (1409-1506), simpla posesiune primită de Voicu a evoluat spre una dintre cele mai complexe domenii ale Ungariei. Despre adevărata sa structură din etapa finală aflăm nu atât din actele de până Ia începutul secolului al XVI-lea, cât mai cu seamă din cele ale administraţiei din timpul lui Gheorghe de Brandenburg. Acestea însă au constituit subiectul unui studiu amănunţit publicat de Iosif Pataki, astfel că în cele ce urmează o să mă refer doar la izvoarele scrise din perioada precedentă. Formarea acestui domeniu a pornit de la o simplă posesiune a Hunedoarei, într-o primă etapă Hunedorenii au pus stăpânire asupra teritoriului aflat la vest de Cérna care, împreună cu cetatea construită pe la mijlocul secolului al XV-lea, a format un domeniu de cetate, loan de Hunedoara a obţinut mai multe posesiuni în comitatul Hunedoara, însă datorită unei conjuncturi politice mai favorabile, acestea au fost anexate cetăţii Deva. Tot el obţinuse şi districtele timişene care în timpul lui au rămas unităţi separate, nesupuse nici unei cetăţi. După ce Elisabeta Szilágyi a fost nevoită să retrocedeze regelui, printre altele, cetăţile Deva şi Haţeg, posesiunile hunedorene ale familiei au fost trecute la cetatea Hunedoara. Astfel domeniul acestuia a început să se extindă semnificativ în special la est de Cérna şi în districtul Haţeg. Regele Matia a extins şi mai mult domeniul Hunedoarei prin subordonarea districtelor timişene moştenite de la tatăl său. Nu se ştie când a avut loc acest eveniment, în 1482 ele figurează deja ca şi pertinenţe ale cetăţii. Prin urmare, perioada stăpânirii regelui Matia a marcat un nou capitol în istoria domeniului, fiind momentul trecerii de Ia un domeniu cu o structură mai simplă, la
