Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2001-2002 (5-6. évfolyam, 1-2. szám)
Recenzii
236 Recenzii Mai vechi informaţii despre pictura medievală a bisericii unitariene din Suatu (p. 46) sunt completate acum de constatări privind existenţa a două decoraţii parietale, din secolele XIV şi XV. Sunt vizibile acum la interior o Pieta, dar şi o Judecată de Apoi construită într-o manieră mai puţin întâlnită, cu forma circulară, cu figurile dispuse pe mai multe planuri. Noutăţi provin şi de la Imper (p. 50), locul în care se află o capelă romano-catolică cunoscută ca modernă datorită unei transformări radicale din secolul al XVIII-lea. Pe două suprafeţe de pe latura nordică au apărut însă fresce medievale. S-au descifrat deocamdată, în cele trei tablouri, un călăreţ enorm (deasupra uşii sacristiei), presupus a fi Sf Gheorghe, un sfânt cu nimb şi martiriul unei sfinte. La Saciova (p. 94), pe peretele nordic au apărut - se pare că singurele, fragmente din legenda Sf. Ladislau, iar de la Sălard au scăpat de distrugeri părţi din fresca altarului. în una dintre scene (pe sud) a fost identificată Fecioara tronând, înconjurată de patru personaje: un sfânt episcop, Sf. Ecaterina din Alexandria, Sf. Ştefan şi Emeric. Ceea ce ni se prezintă ne convinge că demersul autorilor este unul care furnizează istoricului o imensă şi variată bază documentară, mergând din secolul al XIV-lea până în secolul al XIX-lea. Pe lângă furnizarea de documente iconografice şi epigrafice inedite sau insuficient valorificate, se pot enumera între cele mai însemnate contribuţii ale activităţii celor doi restauratori şi cronologii interne ale construcţiilor şi inventarului, date de observaţii atente privind succesiunea tencuielilor şi a straturilor pictate, care alături de cele ale arhitectului şi arheologului, constituie reperele certe ale etapelor de construcţie, indentifîcări de meşteri, filiaţii între şantiere de pictură (spre exemplu, Dârjiu - 1419 şi Mihăileni), sublinierea frecvenţei unei teme într-un anumit spaţiu sau a rarităţilor iconografice (Suatu — Kyjatice, Sălard), filiaţii tematice între imagini cu suporturi diferite (Sălard) etc. Materialele publicate nu sunt singurele care se vor afla la dispoziţia altor specialişti. Ni se face promisiunea ca în final, documentaţiile întocmite, de aproximativ 20- 80 pagini, vor alcătui o arhivă documentară accesibilă cercetării, atât în Ungaria, cât şi în Transilvania. Originalele se vor afla la Állami Müemlék-helyreállitási és Restaurálási Központ din Budapesta şi Transilvania Trust din Cluj-Napoca, iar copii color vor fi date la arhivele episcopiilor căror aparţin bisericile şi la Kulturális Örökségrédelmi Hivatal. Tervtár din Budapesta. Nu putem decât să regretăm că toată această imensă documentaţie nu beneficiază şi de o formă digitalizată. Rezultatele cercetării care ni se prezintă ne demonstrează, cu proporţii semnificative că recuperarea valorilor istorice şi artistice ale Transilvaniei rămâne un capitol deschis, dar obligatoriu, atât pentru salvarea lor, cât şi pentru a avea în circuit surse care să ne faciliteze o mai bună înţelegere a realităţilor care le-au produs. Ileana Burnichioiu Acta Terrae Septemcastrensis. Sibiu, Universitatea “Lucian Blaga”. Institutul pentru Cercetarea şi Valorificarea Patrimoniului Cultural Transilvănean în Context European, I, 2002, 224 p. în peisajul nostru istoriografie, orice apariţie unei reviste noi trebuie salutată. Cuvântul înainte din cuprins, devenit în text mai personalizat, sub titlul de Ars Historica Archaeologicaque, pare a fi un fel de profesiune de credinţă, decât un program. Oricum de notat este ca editorii şi-au propus “să reînviem spiritul critic, sănătos, uneori polemic, dar cât se poate de apropiat de rigoriile viselor noastre ştiinţifice”, în condiţiile remarcate ca
